De la 9 decembrie încoace, cifrele electorale au început să vorbească. Ele ne-au arătat că USL are, după redistribuire, 67,1% reprezentare în Parlamentul României, că ARD vine din urmă, la mare distanţă, cu 13,6%, că PP-DD intră în Parlament cu 11,5%, şi că UDMR încheie “parada” cu un onorabil loc patru (4,6%) şi o nouă poposire în parlamentul de la Bucureşti pentru încă patru ani fericiţi de guvernare, indiferent de culoarea politică a coaliţiei de la putere. Ascensiunea partidului-televiziune “al poporului”, citeşte “al cărăcăleanului şmecher cu televiziune la Bucureşti” este un fenomen electoral aparte, care surprinde prin populism şi oportunism (al doilea “ism” este o condiţie indispensabilă pentru primul), şi aminteşte, în peisajul politic românesc, de western-urile cu Clint Eastwood şi “tărâmul tuturor posibilităţilor”. Din păcate, însă, cowboy-ii de pe Dâmboviţa (atât cei DD-işti cât şi ceilalţi) nu miros a tutun de calitate şi a praf de puşcă, asemeni adevăraţilor deschizători de drumuri către vestul continentului american. Nu, dragi compatrioţi, ei nu miros nici măcar a pălincă sau a vin autohton, ci, de cele multe ori, a poşircă ieftină de bodegă, imposibilă de identificat. Aceasta din urmă este de cele mai multe ori compusă din amestecuri alcoolice toxice, care pe lângă alcoolul etilic (etanol) mai conţin şi cantităţi mici de spirt tehnic pe bază de alcool metilic (metanol). Primul efect al consumului de metanol de o anumită concentrare (peste 20%, de regulă) este orbirea. Următoarele efecte sunt uşor de ghicit,dacă ne gândim la ratele morbidităţii şi mortalităţii alcoolice la noi în ţară.
România riscă să ajungă, pentru următorii patru ani de zile, în situaţia bodegarului urban, peri-urban sau rural care-o ia pe scurtătură spre casă, după o băută crâncenă cu amicii, iar scurtătura aceea îl duce spre o altă scurtătură… şi tot aşa până când se lasă de căutat drumul spre casă şi se întoarce… tot la bodegă. Proprietarul crâşmei, chiar dacă îşi manifestă aerele şi pretenţiile de “patron”, mai lasă “cârciumioara” deschisă câteva ore, pentru ca bodegarul nostru şi ai lui tovarăşi de pahar (pe care “norocul beţivului” îi readuce nu se ştie prin ce miracol tot pe lângă birt) să mai poată trage la măsea câteva ore bune, uitând cu toţii de “griji şi nevoi”, dar, de fapt, uitându-se pe sine înşişi în aburii respiraţiei impregnate de cedoihaşcinciohaş în combinaţie cu cedoihaştreiohaş.
S-a mai practicat metoda şi cu alte ocazii… tot în România, în cea mică. Oamenii lui Voronin se întreceau unii pe alţii în a le organiza moldovenilor amatori de “Zilele Berii”, “Zilele Vinului”, “Hramul Oraşului”, “Ziua Republicii”, “Ziua Limbii”, “Ziua Victoriei” şi alte asemenea zile, adevărate hale, întinse pe zeci de mii de metri pătraţi, pentru îmbătat poporul (electoratul) la scară industrială. Locul era şi el ales strategic, ca un scuipat în obrazul celor care au fixat în 1989-1991 Republica Moldova pe harta lumii: chiar Piaţa Marii Adunări Naţionale.
Neîncrederea naţiunii în clasa ei politică ne apare acum la adevăratele ei proporţii şi seamănă foarte mult cu primele ore ale mahmurelii după o beţie soră cu moartea, atunci când te trec frisoane şi fiori reci, transpiri, miroşi a băutură şi vrei să bei litri întregi de apă.
Iar cei care ar trebui să fie treji, cumpătaţi şi atenţi măcar la gura lumii, dacă nu la destinul unui popor, tocmai şi-au mai chemat în Cameră şi-n Senat încă 119 amici pentru că se simţeau singuri, mititeii. Aşa că vom avea de-acum încolo nu 300 de deputaţi, aşa cum a votat naţiunea la referendum, cu câţiva ani în urmă ci… aproape 600. Direct din lac în puţ.
Cu toate acestea, există şi lucruri care fac ca pilula asta să fie ceva mai puţin amară. Vreo şase sute şi ceva de amici ai poporului român de la toate alianţele, partidele, culorile şi minorităţile au semnat pe parcursul campaniei electorale câte o hârtie care spune următoarele: “Subsemnatul (numele), candidat la alegerile din 9 decembrie 2012 pentru postul (deputat/senator) în Parlamentul României, aferent colegiului …, îmi asum în totalitate şi semnez Pactul pentru Basarabia înaintat de către societatea civilă din România. Sunt de acord cu refacerea unităţii naţionale a neamului românesc prin reunirea cu Republica Moldova şi mă oblig să susţin îndeplinirea revendicărilor cuprinse în Pactul pentru Basarabia.”
Pactul pentru Basarabia conţine prevederi pentru restaurarea unităţii naţiunii române pe parcursul perioadei în care actualii parlamentari au fost învestiţi de cetăţenii români să exercite în numele lor suveranitatea naţională, conform art. 2 alin. (1) din Constituţia României, care statuează următoarele: “Suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum.”
Printre prevederile Pactului se numără următoarele lucruri pe care amicii poporului român din Parlament s-au angajat să le întreprindă, semnând cu numele lor (acuma, depinde cât de mult costă pentru aceştia propriul nume, adică propria onoare):
– discursuri în plenul Parlamentului care să amintească de necesitatea refacerii unităţii naţiunii române (poate că din cei peste 200, măcar o zecime se vor ţine de cuvântul dat, deja ar fi un mare pas înainte);
– garantarea securităţii Republicii Moldova de către statul român şi partenerii săi internaţionali, în cazul unei agresiuni externe (cred că dacă Armenia “are voie” să includă în strategia de securitate naţională protejarea teritoriului Karabahului de Munte, şi România “ar avea voie” să vegheze ceva mai insistent la Nistru, nu?);
– finalizarea procedurilor de adoptare a zilei de 31 august (Ziua Limbii Române) ca sărbătoare legală pe teritoriul României;
– acordarea cetăţeniei române în mod automat şi simplificat tuturor celor care se declară etnici români în documentele oficiale din Republica Moldova (or fi fost ei doar 2% în 2004 sub comunişti, cu recensământ măsluit, dar sunt aproape 10 ani de-atunci şi oameni s-au mai deşteptat);
– crearea unui spaţiu economic comun prin subvenţionarea taxelor suplimentare pentru produsele fabricate în Republica Moldova, integrarea celor două sisteme energetice naţionale, integrarea infrastructurii aeroportuare, feroviare şi de transport rutier, integrarea sistemului poştal şi unificarea sistemului de telefonie (mobilă şi fixă);
– desfiinţarea obligaţiei privind necesitatea deţinerii sumei de minim 500 de euro în cazul acordării vizei pentru cetăţenii Republicii Moldova care vor să viziteze România;
– deschiderea pieţei muncii pentru toţi cetăţenii Republicii Moldova;
– sprijinirea companiilor din România şi din Republica Moldova în vederea extinderii activităţii pe întreg spaţiul celor două state româneşti;
– crearea unui departament pentru reintegrarea Republicii Moldova, aflat în subordinea directă a primului-ministru (se aude la Palatul Victoria, domnule preşedinte al celui mai reprezentat partid în actualul parlament şi prim-ministru Victor Ponta?);
– integrarea în strategia euro-atlantică a României a unui capitol privind reunirea cu Basarabia şi rolul acesteia în securitatea naţională, dar şi a flancului estic al NATO şi a Uniunii Europene;
– compatibilizarea legislativă dintre România şi Republica Moldova prin implementarea reglementărilor din acquis-ul legislativ european tradus integral în limba română, folosind expertiza României, de către Ministerul Justiţiei şi Consiliul Superior al Magistraturii de la Bucureşti, respectiv Chişinău, precum şi de către Institutul European din România;
– bugetarea Departamentului pentru Românii de Pretutindeni cu o sumă egală cu suma acordată de statul român minorităţilor naţionale din România;
– numirea la conducerea ambasadei României de la Chişinău, Institutului Cultural Român – Chişinău şi a Institutului Eudoxiu Hurmuzachi, a unor persoane competente, care să servească în mod real interesele româneşti;
– finanţarea de către Guvernul României, în parteneriat cu Ministerul Culturii de la Chişinău, a traducerii integrale în limba română a materialelor video, conform legislaţiei Republicii Moldova;
– deschiderea unui studiou al Televiziunii Române la Chişinău, care să transmită zilnic informaţii în şi din Republica Moldova, astfel ca publicul să fie ancorat în realitatea cotidiană a celor două spaţii;
– crearea în cadrul Ministerului Educaţiei şi Cercetării al României a unui birou special responsabil cu integrarea culturală şi socială a studenţilor şi elevilor basarabeni aflaţi la studii în România;
– regândirea sistemului de selecţie a burselor acordate tinerilor din Republica Moldova astfel încât aplicantul să poată demonstra ataşamentul faţă de cultura, spiritualitatea şi valorile româneşti;
– introducerea în manualele de istorie a unui capitol special despre românii din jurul frontierelor şi din Balcani, în special privind istoria comună a românilor de pe cele două maluri ale Prutului;
Sunt 19 puncte, domnilor parlamentari-demnitari publici aflaţi în serviciul naţiunii! Fiecare este la fel de important, iar realizarea tuturor va aduce într-un timp foarte scurt ceea ce vă doriţi şi dumneavoastră, cei care aţi semnat Pactul pentru Basarabia. Acum n-aveţi cum să daţi înapoi, n-aveţi cum să vă dispensaţi de propriul dumneavoastră angajament sau, mai rău, să-l băgaţi sub preş aşa cum aţi mai făcut-o în ultimii 20 de ani.
Deşi nu am dreptul să vă mai pun în cârcă şi ceva ce nu aţi semnat, eu unul, în calitate de cetăţean român, prin urmare sursă a legitimităţii voastre, aş mai adăuga o solicitare, ca să avem atâtea puncte câţi ani cuprinde vârsta simbolică a generaţiei care vă înaintează acum, în decembrie 2012, aceste cerinţe:
20. Negocierea sub egida ONU, UE, a consiliului NATO-Rusia şi în colaborare cu autorităţile de la Kiev, a partajării zonei transnistrene a Republicii Moldova, astfel încât oraşul Tighina şi localităţile de pe malul stâng al Nistrului controlate de autorităţile de la Chişinău să revină României, iar restul teritoriului să fie integrat treptat statului ucrainean sau să-şi păstreze independenţa în urma unui referendum local, care ar putea avea loc numai după retragerea paşnică şi completă a tuturor trupelor şi armamentului Federaţiei Ruse de pe teritoriul recunoscut la nivel internaţional ca parte integrantă a Republicii Moldova.
Treziţi-vă şi la treabă, reprezentanţi legitimi ai naţiunii!
Dacă şi de data asta vă rataţi, atunci ne rataţi. Ceea ce înseamnă că nu vă vom ierta. Ar trebui să ştiţi de asemenea, că dacă nu vă veţi ţine de promisiuni, vă veţi descalifica în ochii şi în inimile generaţiei tinerilor români de pe ambele maluri ale Prutului.
Pentru INFOPRUT, Dan Nicu
