Punctul de trecere a frontierei dintre România şi Republica Moldova m-a întâmpinat astăzi cu un mărţişor demn de purtat… în reţea.
Vameşii i-au ţinut isonul: la primul control, un lucrător vamal căruia un şofer i-a atras atenţia că graniţa în cauză este temporară a exclamat spontan cu ,,Doamne ajută!”, iar pe partea de Leuşeni, vameşul a zâmbit constant cel puţin îngăduitor în timpul verificării maşinilor.
Vameşii cunosc istoria şi câteodată dovedesc că o şi respectă, în ciuda meseriei lor ingrate.
(Traducere: ,,Să nu știe limba ţării în care locuiește poate un oaspete, un idiot sau un ocupant, care își impune propria limbă”)
