Dacă ai fost la concertul celor de la Subcarpați sau ți-au spus prietenii despre, sau ai văzut un reportaj la TV despre, sau niște poze și filmulețe pe rețelele de socializare despre eveniment… și tu tot n-ai înțeles ce s-a întâmplat acolo, de ce atmosfera era atât de (bigUP), permite-mi să-ți mai explic încă o dată.
E foame în stânga Prutului, e sărăcie, e sete și ne sufocăm!
Da, în stânga Prutului e foame de propria țară, identitate, limbă, tradiție, cultură, neam, e foame și sete de românism. Da, un popor asmatic se sufocă, noi suntem un popor asmatic din acest punct de vedere, noi ne sufocăm, avem nevoie de oxigen, avem nevoie de folclorul nostru, de identitatea noastră, de limba noastră, de cultura noastră, iar la acest concert ne-am potolit setea de românism cu graiul lor de București. La acest concert ne-am potolit foamea cu versurile lor inspirate, la acest concert ne-am umplut plămânii cu folclor.
Subcarpați la Chișinău e un manifest al românismului în Rep. Moldova, în această bucată de Basarabie răpită, ruptă, înfometată, asmatică, însetată de propria identitate românească, de care a fost lipsită în 1812, 1940, 1991, 2009…
Subcarpați la Chișinău a fost ca o ploaie pe timp de secetă, iar seceta de la Chișinău a fost stinsă cu o ploaie a românismului peste crăpăturile uscate pline cu praf uscat și sec bătut de vânturi estice pe meleagurile noastre.
Acest concert a fost încă o dovadă a Chișinăului flămând de românism. Nu ne mai țineți limba, cultura, identitatea, istoria după graniță. Murim de foame și de sete, lăsațile să curgă și la noi, să gustăm din ele, să creștem cu ele, căci și noi avem dreptul la țara noastră, România.
Concertul a fost mai mult decât o scăpare a unei picături de ingrediente românești la Chișinău, mai mult decât un manifest al românismului la Chișinău, mai mult decât o bună porție de românism pe timp de foame. Concertul a unit oameni străini între ei, care strigau la unison, sub tricolor: UNIRE!
Chișinăul însetat de românism, a primit o picătură de unionism. Ne vrem țara înapoi.
Sursa: Blogul lui Nicu Guşan
