La 21 de ani de la izbucnirea războiului moldo-rus de pe Nistru, Grigore Barcaru mi-a mărturisit că dacă ar putea întoarce timpul, ar proceda la fel ca în 1992, plătind acelaşi preţ: capacitatea de a merge pe propriile picioare.
Grigore Barcaru, între prieteni ,,Guguţă”, este originar din Corjova. La 2 martie 1992 a auzit că se pleacă la luptă împotriva cazacilor. Avea 15 ani şi acel curaj ataşat adolescenţei, astfel că a chiulit de la orele obişnuite ţinute la şcoală şi a mers să se „înroleze”. A minţit că este major şi a primit în schimb două automate. Nu a împuşcat pe nimeni în timpul zilei, dar în al nopţii nu este sigur, pentru că nu înţelegea cine sunt duşmanii, dar cu siguranţă cazacii iniţial menţionaţi nu erau chiar cazaci.
,,Eu sunt naţionalist”, mi-a spus cu tărie, ,,sunt ostaş, nu politician”.
A luptat timp de o lună şi în acea lună a fost luat prizonier o zi, apoi eliberat, ca într-o joacă. Realitatea imediat crudă pentru Grigore Barcaru a început la 2 aprilie, când o mină i-a explodat în apropiere, lăsându-l fără picioare. În drum spre spital, ,,ai noştri”, adica alţii decât separatiştii, au tras în maşina Salvării şi l-au nimerit în stomac. A supravieţuit şi acestei încercări, iar acum povesteşte râzând în Centrul Republican Experimental de Protezare, Ortopedie şi Reabilitare din Chişinău, unde aşteaptă să îşi îmbunătăţească protezele. Acasă îl aşteaptă un copil paralizat la pat, însă veteranul le îndură pe toate.
Grigore Barcaru are cont pe Facebook, dar şi pe Odnoklassniki, de unde mai ia pulsul celor care au comandat în războiul de pe Nistru, din partea regiunii separatiste. Au supravieţuit, desigur. Aflând că sunt din Bucureşti, a ţinut să îmi spună că la 1 decembrie 2008 a participat la sărbătorea Unirii de la Alba Iulia, unde a sărutat ,,cu bis tricolorul cel lung”. În România se simte ca acasă, a mai zis. Şi pentru că este internaut, atunci Asociaţia Tighina, membră componentă a Platformei Civice Acţiunea 2012, i-a dăruit veteranului un laptop, cu ajutorul căruia să îşi şteargă contul de Odnoklassniki şi să îl acceseze mai des pe cel de Facebook.
Grigore Barcaru esta cea mai optimistă persoană pe care am întâlnit-o pe holurile unui spital.
