Regimul comunist de la Chişinău, instalat în 2001, când populaţia a fost sedusă de promisiunile de sprijin ale Moscovei în situaţia victoriei lui Vladimir Voronin, era privit de către o parte a presei de la Bucureşti ca o ameninţare la adresa securităţii graniţei de sud-est a Europei. Totodată, perspectiva instaurării unei dictaturi în această parte de continent era semnalată şi de miile de protestatari din Piaţa Marii Adunări Naţionale, care au manifestat fără întrerupere de la 9 ianuarie până în 29 aprilie 2002.
Publicaţia ,,Adevărul” nota pe 19 ianuarie 2002 că România nu se poate implica direct în contextul revenirii la Chişinău a regimului comunist, dar că Europa ar trebui să acorde mai multă atenţie acestui aspect. ,,În poziţia în care se află acum, România nu poate împiedica direct revenirea Republicii Moldova la un regim totalitar, deoarece în afara declaraţiilor oficiale şi a notificărilor adresate organismelor europene, Bucureştiul nu are mijloacele necesare pentru a se opune Rusiei în Republica Moldova. Statele Unite sunt prea ocupate în Afganistan, Irak, Yemen sau Sudan pentru a se concentra asupra unei mici pete negre aflate în afara spaţiului euro-atlantic”, se scria în Adevărul, preluat de ziarul ,,Ţara”, în nr. 7 (985) de marţi, 22 ianuarie 2002. Adevărul considera că ,,aşa cum se prezintă acum Republica Moldova sub regimul comunist, ea poate deveni, odată cu reinstaurarea dictaturii, o pepinieră perfectă pentru noile ameninţări la adresa securităţii: terorism, contrabandă cu droguri, arme, carne vie”, iar din partea Europei ,,ar putea fi însă o greşeală de proporţii să trateze cu aceeaşi nepăsare ameninţarea la adresa securităţii pe care o constituie regimul comunist de la Chişinău”, concluziona Adevărul.
Tot Ţara prelua în acelaşi nr. 7 un articol publicat de Curierul Naţional, cu titlul ,,Basarabenii îşi apără limba în stradă”. Ziarul de la Bucureşti nota că inventarea unei limbi moldoveneşti stârneşte ,,explicabilă uimire”. ,,E ca şi cum s-ar identifica existenţa unei limbi „dobrogene”, „olteneşti” sau „munteneşti”. Sau, în Anglia s-ar vorbi despre o limbă „din Dorset”, „din Kent” sau „din Sussex”, informa Curierul Naţional în ianuarie 2002.
(Va continua)
