I-am aşteptat cu masa, adică în interiorul restaurantului cu domnitori reprezentaţi pe fiecare perete Vatra Neamului.
Unii au venit cu maşina personală, alţii cu autocarul, de la Cluj, Suceava, Constanţa, Bucureşti, Câmpulung Moldovenesc, cale lungă au străbătut cât să ne ajungă.
Când au intrat în local, am încercat să identific dacii, apoi romanii, nu mi-a ieşit. Nu am stat mult pe gânduri şi i-am întrebat care-s daci şi care-s romani, iar ei, amabili, s-au oferit să îmi explice. Acum nu ştiu sigur daca dacii erau amabili în genere, dar iată că într-un glas cu romanii au decis ce e politicos în aşa context.
Pentru că sunt o începătoare, dar una silitoare, am hotărât să uit ce am învăţat despre lobul urechilor celor care mi-au fost strămoşi. Cătălin romanul şi Mugur dacul au fost delegaţi de grupul cel mare omogenizat după consumarea bucatelor să răspundă domnişoarei cu reportofon, astfel că după ce am auzit aprecieri la adresa vegetaţiei bogate a Chişinăului, ne-am aşezat şi doi din trei au vorbit, iar una a reţinut.
,,Dorinţa noastră cea mai mare a fost să venim la Chişinău. O să încercăm mâine să aducem o frântură de istorie în faţa oamenilor, în faţa publicului. Nu numai pe parte militară reprezentăm cele două civilizaţii – dacică şi romană – ci şi pe partea civilă, pentru că este o componentă foarte importantă a vieţii celor două civilizaţii. Vom instala nişte corturi dacice şi romane şi în măsura în care vremea ne va permite, vom recrea şi o parte dintre meşteşugurile pe care le practicau cele două civilizaţii„, mi-a împărtăşit romanul Cătălin.
,,Nu am venit cu caii„, mi-a replicat dacul Mugur, când l-am întrebat dacă vom avea parte de surprize în cadrul spectacolului de mâine. Doi cai, opt cai sau chiar optsprezece, după posibilităţi, sunt alături de daci şi romani la nevoie. La vamă, caii poate s-ar fi poticnit, pentru că e stranie demarcarea, aşa că au rămas acasă. ,,Cel mai important lucru e că prin programul ăsta putem vedea cum interferenţele dintre două mari civilizaţii pot să supravieţuiască şi să aibă ceva de spus„, a precizat reprezentantul dacilor. Au găsit cale de convieţuire până la urmă, dacii şi romanii, mi-a mai spus Mugur, au dezvoltat cultură şi civilizaţie. ,,Se poate şi altfel decât conflict„, a punctat acesta. ,,Cred că bucuria asta de-a veni într-un loc în care nu am mai fost, în care oamenii vorbesc aceeaşi limbă şi cred că simt la fel, româneşte, ne aduce împreună„, mi-a mai împărtăşit dacul.
Cătălin romanul mi-a povestit că asociaţia Terra Dacica Aeterne reconstituie momente istorice de şapte ani de zile, pe un spectru larg de secole, repectiv secolul II î.Hr şi secolul II d.Hr., după 274-275. ,,Eu susţin sus şi tare că am adus civilizaţia şi am făcut drumuri„, zâmbeşte Cătălin ca şi când ar face cu ochiul. Tot Cătălin consideră că cei 170 şi ceva de ani de ocupaţie romană sunt cei mai importanţi sub aspectul reprezentărilor. ,,Tot ceea ce veţi vedea la noi şi veţi auzi că spunem, puteţi fi siguri că are acoperire istorică”, a mai specificat romanul nostru. ,,Interpretările le lăsăm la peluză”, au conchis cei doi.
S-au aşteptat unii pe ceilalţi la ieşirea din restaurant şi au pornit în civil spre scuarul Teatrului de Operă şi Balet, să verifice terenul pentru instalarea taberelor, dar şi pentru lupte. Un dac a ridicat din umeri – ,,O să se alunece aici” şi a continuat – ,,Bine, nu noi, ci romanii„, făcând referire la tipurile de încălţăminte purtate de fiecare. Apoi s-au suit în autocar şi au întrebat de unde pot cumpăra bomboane Bucuria mai pe seară.
Aşadar, dacii şi romanii vor fi şi ei cuceriţi şi ocupaţi, laolaltă… de Bucuria.
Iar sâmbătă, de la ora 14:00, în scuarul Teatrul de Operă şi Balet, îi vom putea urmări în cadrul primului spectacol de reconstituire istorică de la Chişinău, ,,Lecţia de istorie: Dacii şi romanii”, eveniment organizat de Institutul Cultural Român şi Platforma Civică Acţiunea 2012, cu prilejul împlinirii a 95 de ani de la unirea Basarabiei cu România.
Ne vedem în scuar să ne vedem de istorie.
