Are 18 ani şi iubeşte cuvântul românesc, mi-a mărturisit. Marina Agachi este o câştigătoare, aşadar un model de urmat şi de respectat într-o Moldovă răsăriteană în care tematica identităţii dispune de toate sferele vieţii cotidiene. Marina a obţinut premiul I la Olimpiada Republicană la Limba şi Literatura Română de anul acesta, eseul său final reuşind să impresioneze prin hotărâre, viziune şi grijă faţă de aşezarea şi potrivirea ideilor în pagină.
,,M-am născut în satul Pelinia, raionul Drochia. Aici am avut parte de toate condiţiile necesare creării şi consolidării unei personalităţi iubitoare de cuvântul românesc, aici am gustat pentru prima dată din dulceaţa limbii materne şi aici, în satul meu cu nume de floare, am fost mereu susţinută şi ajutată. Îmi fac studiile la Liceul Teoretic Pelinia şi sunt onorată că am oportunitatea să fiu eleva unei profesoare extraordinare, ce-şi îndeplineşte cu dăruire chemarea de a semăna dragostea faţă de graiul nostru în inimile fertile ale liceenilor. Aceeaşi sămânţă generatoare de frumos şi sublim a fost plantată şi în inima mea, având ocazia de a excela la Olimpiada Republicană de Limba şi Literatura Română. Anume profesoara mea, Dascăl Tatiana, m-a învăţat „să respir” româneşte, m-a învăţat să folosesc cuvântul mai mult decât un simplu instrument de vorbire, ci ca pe un intermediar între sufletul meu şi lumea exterioară. Sub zodia cuvântului românesc mi-aş dori să fie amplasată întreaga mea existenţă. De aceea, pentru a continua acesta înfrăţire „eu-cuvânt”, aş vrea să rămân pe tărâmul literaturii. Pot afirma cu certitudine şi fără nici o ezitare că se poate face literatură de calitate şi la noi, iar eu mi-aş dori să devin o reprezentantă a acesteia„, în acest fel a sintetizat Marina o viaţă pornită pe făgaşul tâlcuirii cuvintelor şi al preţuirii limbii şi literaturii române.
,,Merită cu prisosinţă”, a precizat directorul Agenţiei de Examinare şi Evaluare din cadrul Ministerului Educaţiei al Republicii Moldova, Adrian Ghicov, cu privire la premiul obţinut de Marina. Redăm integral eseul acestei tinere deosebite:
,,Olimpiada Republicană la Limba şi Literatura Română, sesiunea 2013, a devenit, pentru trei zile, epicentrul culturii şi al dragostei sublime faţă de cuvântul românesc, sediul spiritualităţii şi al aspiraţiilor tinerei generaţii în coagulare cu experienţa martirilor limbii române. Am aşteptat-o ca pe-o revelaţie, ca pe-o izbăvire, ca pe-o baie de lumină ce vine să ne salveze sufletele din ghearele sumbrului cotidian: cu nerăbdare, cu nelinişte, cu un dor neostoit de licoarea slovei româneşti. Participanţii la Olimpiadă poartă în cârcă povara frumosului, au simţuri în plus şi ochiul lăuntric mereu de veghe, pentru că, prin intermediul unei file albe de hârtie şi cu un stilou în mână, ei convertesc simbolul în semnificaţie, cuvântul în trăire, gândul în frază, vers ori poezie. Olimpiada de Limbă şi Literatură Română este mai mult decât un concurs, este un ospăţ al sufletului. Am fost angajată, în primul rînd, într-o cursă de autodepăşire, iar concurenţa a fost, mai degrabă, o înfrăţire cu alţi iubitori ai limbii române, un schimb de experienţă.
Între 14 şi 16 martie am respirat aerul saturat de dragostea faţă de limba română, fiecare moment trăit în sânul acestei familii lăsând un ecou viu in inima mea. Olimpiada Republicană la Limba şi Literatura Română, sesiunea 2013, a fost dedicată lui Aureliu Busuioc – scriitor, poet, dramaturg, pe care l-am cunoscut din ipostaza unui rănit de soartă ce spune: “Mă tem de mine însumi”. În prima zi petrecută în cadrul Olimpiadei am asistat la inaugurarea oficială a acesteia la Teatrul Naţional “Mihai Eminescu”, trăind un amalgam de sentimente de admiraţie faţă de activitatea literară a lui Aureliu Busuioc, plăcere izvorâtă din trecerea ideilor expuse prin filiera propriei conştiinţe şi extaz la auzul elogierii Doamnei noastre, Limba Română. A fost un adevărat expozeu de valori naţionale. De asemenea, am vizionat un spectacol ce a prins rădăcini de stejar secular pe retina ochilor mei: “Amorul dănţuie şi feste joacă” de William Shakespeare. M-am convins încă o dată că pe pământul basarab cresc mlădiţe iubitoare de frumos şi artă, că avea dreptate Miron Costin când spunea: “Nasc şi în Moldova oameni”. Sub zodia acestei frumoase inaugurări oficiale a Olimpiadei a fost amplasată ziua de joi, 14 martie, ce a fost ca un preludiu pentru maratonul spiritual ce-şi aştepta cuminte concurenţii.
Olimpiada Republicană la Limba şi Literatura Româna este un prilej excelent de a porni într-o călătorie în propria-ţi persoană. Într-o astfel de călătorie am pornit eu odată cu primirea subiectelor de concurs, explorând straturile profunde ale conştiinţei mele, făcând un raport just între lumea interioară şi cea exterioară, extrăgând cele mai preţioase resurse naturale ale sufletului meu pentru a crea, pentru a scrie, pentru a comenta. Realizarea probelor de concurs au constituit un portal spre o altă lume, cea a creaţiei şi a poeziei. Timp de patru ore m-am detaşat de real, am planat printre idei, versuri, cuvinte. Ţin să menţionez neapărat că, prin intermediul celor două subiecte, scrierea unui eseu-sinteză şi interpretarea creativă a unui text literar la prima vedere, am avut ocazia inedită de a crea şi de a mă crea ca personalitate, deplasând linia propriului orizont la o distanţă considerabilă. Au fost nişte subiecte savuroase, care ne-au permis să jonglăm cu slovele, să le îmbrăcăm în alte straie şi să conferim sensuri noi lucrurilor vechi. De asemenea, o revelaţie pentru mine a fost poezia “Cale” de Aureliu Busuioc – o tulburătoare frescă a destinului poetului şi a creatorului însetat de absolut, dornic de a atinge “piscul”. Prin intermediul subiectului al doilea, am descoperit frumuseţea poeziei lui Busuioc cu emoţia şi verva cu care descoperi un pământ şi un cer nou, atât de suavă şi minunată mi-a părut. Am devenit o vasală a limbii române, iar Olimpiada a fost un prilej de a-i aduce ofrande culese chiar din sufletul meu.
Arta este ancora salvatoare de la înec. Această axiomă a devenit teoremă demonstrată de formaţiile Liceului Teoretic “Onisifor Ghibu”, care ne-au sensibilizat sufletele prin limbajul polivalent al artelor. Olimpiada mi-a oferit prilejul să-mi reîntîlnesc prietenii cu care am stat atîţia ani sub coroana aceluiaşi copac literar, să desprind idei valoroase referitoare la viaţa şi activitatea literară a lui Aureliu Busuioc, idei ce şi-au făcut culcuş în inima mea, să gândesc prin peniţă în cadrul probelor de concurs. Toţi cei 52 de concurenţi ai clasei a XII-a am aşteptat cu nerăbdare deznodământul. Şi iată ziua cea mare – festivitatea de premiere. O avalanşă întreagă de sentimente şi trăiri mi-au inundat sufletul. Am ascultat cu înfrigurare, teamă şi respect critica constructivă a juriului şi mi-am spus: “Este loc de mai bine”. O fericire imensă am citit pe feţele colegilor mei ce au excelat în cadrul Olimpiadei. Aceeaşi fericire m-a înrobit şi pe mine, învrednicindu-mă de locul I şi de onorificul titlu de “Olimpic al cuvîntului inspirat”. Este o senzaţie nemaipomenită să-ţi vezi visul materializat şi roada unei munci asidue, dar plăcute. Mă bântuie umbra tristeţii că nu voi mai putea participa la Olimpiadă, dar clasa a XII-a nu este un sfârşit, ci un nou început. Ghidată de iubirea faţă de cuvântul românesc, voi continua “să ard” mai departe.
Limba este trofeul unei naţiuni. Cât de bogată e naţiunea noastră au demonstrat participanţii la Olimpiada de Limbă şi Literatură Română şi este o onoare că am avut şi eu această ocazie de a arde prin intermediul slovei româneşti. Pentru mine, absolventă a Olimpiadei, aceasta n-a închis cu o paranteză la început şi cu o alta în sens invers la sfârşit râvna mea de a trăi prin intermediul cuvântului românesc, ci a plasat trei puncte de suspensie, pentru că voi continua să scriu, să citesc, să-mi cizelez personalitatea. Olimpiada Republicană la Limba şi Literatura Română a constituit un prilej extraordinar de a mă plasa faţă în faţă cu propriul eu, de a analiza şi de a mă autoanaliza, este o retrospectivă a existenţei mele de tânără împătimită de arta cuvântului pe tărâmul literaturii.”
Îi urăm Marinei mult succes la examenul de maturitate din vară şi sperăm să îi vedem numele în vitrinele librăriilor din Chişinău şi Bucureşti cât de curând.
