Singurul as al Rusiei
Vă asigur că Putin ia în calcul şi un rezultat negativ pentru el. N-are cum să nu facă asta. Mai ales că, pe aliniamentele europene, preşedintele rus nu-i la prima înfrângere. Lupta lui împotriva scutului american anti-rachetă, de exemplu, a dat chix fără nicio şansă de revanşă.
În cazul în care Chişinăul şi Kievul se integrează la toamnă sau la începutul anului viitor în familia europeană şi obţin un regim liberalizat de vize, lucrurile s-ar complica ameninţător pentru liderul de la Kremlin. Un eventual succes al summit-ului de la Vilnius se va constitui într-un adevărat dezastru politic şi într-o catastrofală pierdere de imagine pentru preşedintele Rusiei, fapt pe care se vede obligat să-l contrabalanseze de pe acum.
Tocmai de aceea, Moscova, de la un timp încoace, a întors macazul şi mimează dorinţa unei reconcilieri istorice cu Bucureştiul. Nitam-nisam, România a fost vizitată recent de secretarul Consiliului de Securitate al Rusiei Nicolai Patruşev.
Ce putea să propună emisarul lui Putin preşedintelui Traian Băsescu şi primului ministru Victor Ponta? Reduceri la preţul gazului? Restituirea tezaurului? Pentru a obţine ce? Bunăvoinţa României? Haideţi să fim serioşi.
Singura carte pe care Kremlinul o poate juca în raport cu România, dar şi cu Parteneriatul Estic este problema transnistreană. Nu degeaba, în urma vizitei generalului Patruşev la Bucureşti, în mass-media se induce ideea că Republica Moldova ar urma să renunţe la regiunea separatistă în schimbul păcii în ţară şi al unei integrări confortabile în Uniunea Europeană.
O monedă de schimb?
Cunoscutul observator politic Dan Dungaciu, bunăoară, lasă să se întrevadă că aplanarea conflictului transnistrean trebuie privită într-un cadru european foarte larg. Potrivit lui, o ipotetică recunoaştere a independenţei Tiraspolului de către Chişinău şi Bucureşti ar avea o legătură directă cu recunoaşterea provinciei Kosovo de către Serbia.
Zice-se că această soluţie ar îmbrăţişa-o preşedintele României Traian Băsescu. Că el ar putea s-o pună în discuţie în cadrul apropiatei sale vizite la Chişinău.
Aşa o fi sau altfel, speculaţiile despre un posibil târg în jurul chestiunii transnistrene, care încă mai ieri păreau cel puţin fantasmagorice, astăzi sunt strecurate cu insistenţă în spaţiul public. Acest fapt nu are cum fi întâmplător. Fum fără foc nu iese, asta e clar.
Ideea de a folosi regiunea separatistă din estul Republicii Moldova ca pe o monedă de schimb de bună seamă a început să roiască în capetele unor jucători politici importanţi. Atâta doar că nu Băsescu a lansat-o.
România n-are nicio implicaţie. Şi nu pentru că nu-i iar plăcea combinaţia „cedarea Transnistriei contra reunirii Basarabiei cu Patria-Mamă”, ci fiindcă această eventuală tranzacţie nu este la discreţia Bucureştiului.
Iniţiativa aparţine Moscovei. Pentru motivele arătate mai sus, anume îndărătul zidurilor Kremlinului a încolţit ideea de a scoate la mezat Transnistria, teritoriu, de altfel, asupra căruia Rusia nu are niciun drept.
