Înlocuirea lui Mihai Ghimpu din fruntea formaţiunii liberale ar reprezenta o lovitură de imagine pentru reformatorii plecaţi din partid tocmai pentru că o astfel de mutare a fost solicitată şi nu a fost acceptată în urmă cu câteva luni, dar ar presupune, în primul rând, un gest de curtoazie şi seducţie a electoratului PL, care mai şuşotit, mai făţiş, simte nevoia de reformare şi de calmare a apelor la nivelul conducerii liberale. Confuzia nu îi face bine galeriei PL, existenţa sau persistenţa grupului Hadîrcă, cel care a anunţat lansarea în toamnă a unui nou proiect de orientare liberală, îi dăunează acesteia prin lipsa de orientare sau de hotărâre pe linie strategică a celor care se legitimează drept autenticii liberali.
Dorin Chirtoacă s-a remarcat recent în două situaţii diverse, punctând în relaţia afectivă cu susţinătorii: la întrevederea cu preşedintele Traian Băsescu, în urma căreia a susţinut un soi de dare de seamă, spre deosebire de preşedintele PL Mihai Ghimpu, care s-a abţinut de la declaraţii politice după întâlnirea cu Băsescu, precum şi în confruntarea cu activistul Oleg Brega. Aşadar, cu sau fără intenţie, omul politic Dorin Chirtoacă se construieşte pe cale emoţională în relaţia cu alegătorii, plictisiţi de multe ori sau iritaţi de stilul tehnocrat al primarului de Chişinău. Dorin Chirtoacă nu poate fi prin declaraţii fermecător sau amuzant, contestat din colţul gurii, precum unchiul său, pe care chiar dacă unii îl dispreţuiesc în urma apariţiilor televizate sau a postărilor pe blog, tot îl urmăresc cu mare şi constant interes. Însă Dorin Chirtoacă, printr-o bunăvoinţă sau inteligenţă politică a lui Mihai Ghimpu, poate deveni acel lider măsurat, cu voinţă trează, lipsit de constrângerile care depăşesc limitele eticii, îndemânatic şi pragmatic, reprezentant al generaţiei tinere de la est de Prut, conştiente de apartenenţa la istoria şi spaţiul românesc, respectiv european.
Suprize, surprize.
