În sfârşit a apărut pe arena politică moldovenească un nou partid pro-rus (de parcă acum erau prea puţine). Nu de alta, dar se pare că noul partid îi va lua pâinea de la gură lui Valerii Klimenko (liderul partidului Ravnopravie n.r. Info Prut). Iar povestea a fost cam aşa: în cadrul unei conferinţe de presă organizată la Chişinău, mişcarea „Novaia Găgăuzia” va fi de acum încolo partid politic şi se va numi, nici mai mult, nici mai puţin. „Edinâi Bugeac”, sau în traducere „Bugeacul Unit”. Sincer să fiu, nu prea ştiu unde începe şi unde se termină acest „Bugeac”, dar după programul grupului reiese că acesta trece neapărat prin Legislativul de la Chişinău. Orice s-ar zice, nici nu mă mir ca găgăuzii să vrea şi ei în Parlament, mă miră doar numărul de membri ai partidului, şaisprezece mii. Ciolanul puterii e mic, iar numărul celor flămânzi este mare… Cu partidele am înţeles, nu înţeleg un lucru, fraţilor găgăuzi, voi chiar vreţi ca limba rusă să devină a doua limbă de stat? Se pare că în prezent aveţi probleme atât cu limba română…pardon, dacă nu vă place – limba de stat, cât şi cu limba găgăuză. Ştim că toate sforile „Bugeacului” sunt trase… te miri de cine, evident Moscova. Din cauza prea multor cereri de oficializare a limbii ruse din partea găgăuzilor, până şi moldovenistul Voronin a rămas cu sechele. Se pare că liderii găgăuzi se întrec în a obţine „graţiile” tandemului Putin/Medvedev, rezultatul va fi nu neapărat unul benefic pentru moldoveni, dar nici pentru găgăuzi. Sediul central al partidului va fi în oraşul Comrat, iar liderul este contracandidatul lui Formuzal, primarul Nicolae Dodoglo… „prietenii” ştiu de ce, noi nu. De exemplu, mai avem nevoie de încă o coloană a V-a în Moldova?
Colac peste pupăză, imediat se deschide al doilea front al ruşilor în frunte cu colportorul Kremlinului, Valerii Kuzmin care, într-un interviu acordat cotidianului Adevărul, declara că „Istoria Românilor prezintă o imagine schimonosită a istoriei” (sic!). Vechea obsesie a ruşilor de a interveni la nivelul profilului identitar al românilor dintre Nistru şi Prut este actuală. Se pare că domnul Kuzmin a uitat că orice încercare de a schimba sau de a elimina cursul de „Istorie a Românilor” se poate solda cu tulburări de masă, aşa cum s-a întâmplat în 1994, când guvernarea agrariană pornită în „cruciada antiromânească” încercând să eradicheze românismul din Rep. Moldova, a declanşat protestele tinerilor pe străzile Chişinăului. Acum această cruciadă are două dimensiuni: oficializarea limbii ruse ca a doua limbă de stat şi eliminarea cursului de „Istorie a Românilor”, şi două surse de presiune: minoritatea găgăuză organizată acum în partid politic şi Ambasada Federaţiei Ruse în Rep. Moldova. Absurditatea afirmaţiilor ambasadorului se amplifică prin oferirea soluţiei mult-aşteptate: „În regiunea transnistreană, istoria studiată în şcoală este una integrată, care este un standard recunoscut în UE” (sic!). Este ceea ce am putea numi generic „standard transnistrean”, sau cu alte cuvinte „transnistrizarea Moldovei”. Chişinăului i s-a sugerat că trebuie imediat să facă comanda unui lot cu manuale de istorie, obligatoriu scrise în „moldoveneasca” cu chirilice şi cu poza ţareviciului Smirnov pe copertă… pentru tinerii „cu valori şi amintiri diferite” de cele ale Kremlinului. În mod repetat, discursul lui Kuzimin trădează întenţia de a pune pe picior de egalitate „aceste două părţi ale fostei RSSM care s-au dezvoltat în direcţii divergente”, acum nu doreşte sau nu ştie să amintească cine a alimentat această divergenţă în primăvara anului 1992.
Până una alta, minorităţile etno-imperiale continuă să îşi facă propria lege în sud, iar ambasadorul rus bate apa-n piuă cu zor… Oare cine îl va trage de urechi? Şi da… am uitat, tocmai am arhipolitizat nişte chestiuni sensibile pentru societatea moldovenească… şi aşa divizată în două, trei sau mai multe părţi. Poate îi întrebăm pe ruşi cum să procedăm… ei sigur ştiu ce au de făcut.
Autor: Nicu Ţîbrigan
Foto: Virtual Tourist