La 27 august 1991, Republica Moldova îşi proclama independenţa faţă de Uniunea Sovietică.
Ca urmări imediate ale eşecului puciului de la Moscova din 19-21 august 1991, prin revenirea lui Gorbaciov şi victoria lui Boris Elţîn şi a opiniei publice democratice ruseşti, au fost scoaterea în afara legalităţii a Partidului Comunist al Moldovei şi, mai important, adoptarea declaraţiei de independenţă a Republicii Moldova, se notează în publicaţia Historia.
Întrucât Partidul Comunist al Moldovei a fost găsit complice în organizarea răsturnării puterii legale în stat, existenţa acestuia a fost interzisă prin hotărârea din 23 august 1991 a Prezidiumului Parlamentului, condus de Alexandru Moşanu.
Declaraţia de independenţă a fost proclamată de către parlament prin votul a 276 de deputaţi (74% din totalul de 371) în ziua de 27 august 1991, zi în care în centrul Chişinăului a fost convocată o Mare Adunare Naţională. În aceeaşi zi, independenţa Republicii Moldova (denumire adoptată anterior, în 23 mai 1991) a fost recunoscută de către România. Rusia a recunoscut independenţa Moldovei abia în 8 decembrie 1991, după ce a obţinut promisiunea lui Mircea Snegur de a semna tratatul de constituire a Comunităţilor Statelor Independente (CSI), structură interstatală menită a perpetua sub o formă voalată dominaţia Rusiei în spaţiul post-sovietic. La rândul lor, Statele Unite ale Americii au recunoscut independenţa Republicii Moldova abia în 26 decembrie 1991, după ce Washingtonul a primit asigurări ferme de aderare şi ratificare a Moldovei a acordului de creare a CSI (aderare semnată de Snegur la Alma-Ata, în 21 decembrie 1991, dar ratificată de Parlament abia în 8 aprilie 1994).
Textul declaraţiei – referiri clare la ocupaţia sovietică şi la limba română
Dacă e să ne referim la Declaraţia de independenţă a Republicii Moldova, din 27 august 1991, ea survine în contextul în care anterior, ca şi în cazul evenimentelor din anii 1917-1918, Ucraina îşi declară independenţa de Rusia. De asemenea, merită să reţinem că textul final al declaraţiei de independenţă, adoptat după o versiune a deputatului, istoricului şi poetului Valeriu Matei, are o serie de precizări în ceea ce priveşte destinul care urmează a fi parcurs de Republica Moldova. Se face referire la dezbinarea Principatului Moldovei la 1774, 1812, se elogiază Unirea din 27 martie a Basarabiei cu România şi se condamnă ocupaţia sovietică din 28 iunie 1940.
Cu alte cuvinte, deşi nu face referire expresă la eventualitatea reunirii cu România, declaraţia parlamentului de la Chişinău din 27 august 1991 lasă problema deschisă în ceea ce ţine de apropierea celor două maluri ale Prutului. Prin comparaţie cu alte texte fundamentale ale mişcării de eliberare naţională a basarabenilor din anii 1989-1991, cel din 27 august 1991 face referire clară la limba română şi identitatea românească a moldovenilor din stânga Prutului. Nu întâmplător, guvernarea neocomunistă de la Chişinău din perioada 2001-2009 a lansat de numeroase ori ideea rescrierii Declaraţiei de Independenţă şi a avut o atitudine neglijentă faţă de actul fondator al Republicii Moldova, care a ars în timpul evenimentelor din 7 aprilie 2009.
Astăzi, chiar dacă Constituţia, în vigoare din 1994, în articolul 13, face referire la „limba moldovenească” ca limbă de stat, aceasta va putea fi schimbată la un moment potrivit, când va exista o majoritate parlamentară favorabilăde 2/3 de deputaţi. Declaraţia de independenţă însă, care stipulează ziua de 28 iunie 1940 ca ocupaţie sovietică şi sintagma „limba română”, nu va putea fi schimbată niciodată (vă imaginaţi ca americanii să-şi rescrie declaraţia de independenţă?). Dovadă că în unele momente cheie ale istoriei, elitele politice şi intelectuale din stânga Prutului au fost la înălţimea aşteptărilor în ceea ce priveşte chestiunile esenţiale pentru o comunitate naţională.
Redăm în continuare conţinutul documentului al Declaraţiei de Independenţă:
,,PARLAMENTUL REPUBLICII MOLDOVA, constituit in urma unor alegeri libere si democratice,
AVIND IN VEDERE trecutul milenar al poporului nostru si statalitatea sa neintrerupta in spatiul istoric si etnic al devenirii sale nationale;
CONSIDERIND actele de dezmembrare a teritoriului national de la 1775 si 1812 ca fiind in contradictie cu dreptul istoric si de neam si cu statutul juridic al Tarii Moldovei, acte infirmate de intreaga evolutie a istoriei si de vointa liber exprimata a populatiei Basarabiei si Bucovinei;
SUBLINIIND dainuirea in timp a moldovenilor in Transnistria – parte componenta a teritoriului istoric si etnic al poporului nostru;
LUIND ACT de faptul ca Parlamentele multor state in declaratiile lor considera intelegerea incheiata la 23 august 1939, intre Guvernul U.R.S.S. si Guvernul Germaniei, ca nula ab initio si cer lichidarea consecintelor politico-juridice ale acesteia, fapt relevat si de Conferinta internationala “Pactul Molotov-Ribbentrop si consecintele sale pentru Basarabia” prin Declaratia de la Chisinau, adoptata la 28 iunie 1991;
SUBLINIIND ca fara consultarea populatiei din Basarabia, nordul Bucovinei si Tinutul Herta, ocupate prin forta la 28 iunie 1940, precum si a celei din R.A.S.S. Moldoveneasca (Transnistria), formata la 12 octombrie 1924, Sovietul Suprem al U.R.S.S., incalcind chiar prerogativele sale constitutionale, a adoptat la 2 august 1940 “Legea U.R.S.S. cu privire la formarea R.S.S. Moldovenesti unionale”, iar Prezidiul sau a emis la 4 noiembrie 1940 “Decretul cu privire la stabilirea granitei intre R.S.S. Ucraineana si R.S.S. Moldoveneasca”, acte normative prin care s-a incercat, in absenta oricarui temei juridic real, justificarea dezmembrarii acestor teritorii si apartenenta noii republici la U.R.S.S.;
REAMINTIND ca in ultimii ani miscarea democratica de eliberare nationala a populatiei din Republica Moldova si-a reafirmat aspiratiile de libertate, independenta si unitate nationala, exprimate prin documentele finale ale Marilor Adunari Nationale de la Chisinau din 27 august 1989, 16 decembrie 1990 si 27 august 1991, prin legile si hotaririle Parlamentului Republicii Moldova privind decretarea limbii romane ca limba de stat si reintroducerea alfabetului latin, din 31 august 1989, drapelul de stat, din 27 aprilie 1990, stema de stat, din 3 noiembrie 1990, si schimbarea denumirii oficiale a statului, din 23 mai 1991;
PORNIND de la Declaratia suveranitatii Republicii Moldova, adoptata de Parlament la 23 iunie 1990, si de la faptul ca populatia Republicii Moldova, exercitind dreptul sau suveran, nu a participat la 17 martie 1991, in ciuda presiunilor exercitate de organele de stat ale U.R.S.S., la referendumul asupra mentinerii U.R.S.S.;
TININD SEAMA de procesele ireversibile ce au loc in Europa si in lume de democratizare, de afirmare a libertatii, independentei si unitatii nationale, de edificare a statelor de drept si de trecere la economia de piata;
REAPIRMIND egalitatea in drepturi a popoarelor si dreptul acestora la autodeterminare, conform Cartei O.N.U., Actului final de la Helsinki si normelor de drept international;
APRECIIND, din aceste considerente, ca a sosit ceasul cel mare al savirsirii unui act de justitie, in concordanta cu istoria poporului nostru, cu normele de morala si de drept international,
PROCLAMA solemn, in virtutea dreptului popoarelor la autodeterminare, in numele intregii populatii a Republicii Moldova si in fata intregii lumi:
REPUBLICA MOLDOVA ESTE UN STAT SUVERAN, INDEPENDENT SI DEMOCRATIC, LIBER SA-SI HOTARASCA PREZENTUL SI VIITORUL, FARA NICI UN AMESTEC DIN AFARA, IN CONFORMITATE CU IDEALURILE SI NAZUINTELE SFINTE ALE POPORULUI IN SPATIUL ISTORIC SI ETNIC AL DEVENIRII SALE NATIONALE.
In calitatea sa de STAT SUVERAN si INDEPENDENT, REPUBLICA MOLDOVA:
SOLICITA tuturor statelor si guvernelor lumii recunoasterea independentei sale, astfel cum a fost proclamata de Parlamentul liber ales al Republicii, si isi exprima dorinta de a stabili relatii politice, economice, culturale si in alte domenii de interes comun cu tarile europene, cu toate statele lumii, fiind gata sa procedeze la stabilirea de relatii diplomatice cu acestea, potrivit normelor de drept international si practicii existente in lume in aceasta materie;
ADRESEAZA Organizatiei Natiunilor Unite cererea de a fi admisa ca membru cu drepturi depline in organizatia mondiala si in agentiile sale specializate;
DECLARA ca este gata sa adere la Actul final de la Helsinki si la Carta de la Paris pentru o noua Europa, solicitind, totodata, sa fie admisa cu drepturi egale la Conferinta pentru Securitate si Cooperare in Europa si la mecanismele sale;
CERE Guvernului Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste sa inceapa negocieri cu Guvernul Republicii Moldova privind incetarea starii ilegale de ocupatie a acesteia si sa retraga trupele sovietice de pe teritoriul national al Republicii Moldova;
HOTARASTE ca pe intregul sau teritoriu sa se aplice numai Constitutia, legile si celelalte acte normative adoptate de organele legal constituite ale Republicii Moldova;
GARANTEAZA exercitarea drepturilor sociale, economice, culturale si a libertatilor politice ale tuturor cetatenilor Republicii Moldova, inclusiv ale persoanelor apartinind grupurilor nationale, etnice, lingvistice si religioase, in conformitate cu prevederile Actului final de la Helsinki si ale documentelor adoptate ulterior Cartei de la Paris pentru o noua Europa.
Asa sa ne ajute Dumnezeu!
27 august 1991“
