,,Intiiul mijloc elementar pentru regenerarea ortodoxismului adevarat, a reinnoirii generale, a puterilor noastre bisericesti, in turma si pastori, este acela de a izbavi biserica noastra de paza Codului Penal si a cenzurii, de a desfiinta ortodoxismul silit”
(Vladimir Soloviev)
La inceput de Rapciune, Chisinaul a devenit subit o destinatie cautata de turistii politici ai Moscovei. Nu-i vorba, acum, la inceputul toamnei, orasul este frumos, pluteste in calm, cu parcurile inverzite, iar o scurta plimbare e ca un leac pentru toata dihonia din lume.
In drum spre Tiraspol a poposit vicepremierul Federatie Ruse, Dl. Dumitru Rogozin care a fost foarte glumet, nu a mai recitat istorioara cu ”cotetul”, dar s-a interesat preocupat cum se vor incalzi ”moldovanii” in iarna, ca amu’ e totusi mai cald. Dupa ce a trecut Nistrul, mai ca si-a pierdut buna dispozitie si a inceput hotarat sa-si ameninte gazdele de care tocmai se despartise. Am uitat si noi de glumitele sale zglobii si mai ca-ti vine sa spui, odata cu personajul lui Creanga: ”Pasol na turbinca ciorti ”.
Preafericirea Sa Kiril, Patriarhul Moscovei si al Intregii Rusii se afla insa, chiar acum in Chisinau. Ar fi a doua sa vizita in Basarabia si a venit cu treaba: 200 de ani de la distrugerea Mitropoliei Moldovei si infiintarea propriului dezmembramint ecleziastic in teritoriul anexat in 1812 de necrutatoarea armata a Tarului Tuturor Rusiilor. Iata urzeala:
In 1774, Rusia revendica si obtine dreptul de putere protectoare a crestinilor ortodoxi din Imperiul Otoman dobindind astfel un nesperat si inepuizabil pretext pentru toate interventiile sale militare. In timpul ocuparii Principatelor de catre rusi, Ambrozie arhiepiscopul de Poltava, care venise odata cu trupele, este numit in 1789 ca loctiitor al Mitropolitului Moldovei. In 1792 Sinodul rus il numeste pe ep. Gavriil Mitropolit al Moldovei si Munteniei. Gavriil Banulescu Bodoni, roman ardelean, era pe atunci episcop de Bender si Akkerman. Numit in functie fara acordul Patriarhiei Ecumenice de la Constantinopol, putem spune chiar cu impotrivirea ei fatisa, noul ”mitropolit” o sa aiba ceva probleme cu musulmanii, caci la cererea patriarhului, sultanul maritei semiluni il aresteaza ca ”uzurpator al autoritatii mitropolitane” (Mitropolia Moldovei se afla sub jurisdictia Patriarhiei din Constantinopol). Fortat sa paraseasca scaunul de chiriarh, vladica Gavriil ramane in serviciul si ascultarea Imperiului Rusesc. In 1808 grabit sa preia administrativ Principatele Romane, guvernul rus infiinteaza un exarhat cu competente peste ”Moldavia, Valahia si Basarabia”. Prin urmare in 1808 Badulescu Bodoni este ”exarh”, supus Sinodului Rus si porneste sa implementeze schimbarile dorite de acesta. Veniamin Costachi, Mitropolitul legitim al Moldovei e nevoit sa se retraga, iar in 1809 va fi surghiunit si Mitropolitul Dositei Filitis al Valahiei. Cand Basarabia e anexata in urma Pacii de la Bucuresti, exarhul Gavriil trece Prutul si se stabileste la Chisinau, pastorind clerul si mirenii, ca facand parte din ”fosta” sa mitropolie. (O paralela se impune: si R.A.S.S.M., creata in 1924 era tot o ”fosta” Moldova…). Instalat in Chisinau, mitropolitul necanonic al tarilor romane redacteaza, din insarcinarea sinodului rus, un proiect de organizare a vietii bisericesti locale sustinand infiintarea unei noi eparhii.
Proiectul sau place si astfel, in dispretul vechilor reglementari canonice se infiinteaza Arhiepiscopia Chisinaului si Hotinului, pusa de la inceput, sub pastorirea aceluiasi Gavriil Badulescu Bodoni. Pe data de 21 august 1813, tarul Alexandru I aproba raportul sinodal de constituire a noii eparhii. (Interesant este faptul ca potrivit proiectului, eparhia trebuia sa cuprinda pe langa Basarabia si o parte din eparhia Ecaterinoslavului cu stepa Oceacovului, intre Bug si Nistru, tinutul Tiraspol, Dubasarii, Ovidiopolul, Odessa, Olviopolul, cateva sate din tinutul Cherson, unde… ”rusii sunt foarte putini”, dar destui vlahi, greci si alti crestini ortodoxi. ”Greseala” se repara in anul 1837, dupa ce episcopul Gavriil trecuse la Domnul, cand se creaza o arhidieceza noua, a Odesei si Chersonului, numai pentru Transnistria si partile de dincolo de Bug; dar asta este alta poveste…)
Iata, asadar, de ce se deplaseaza acum la inceput de septembrie, la Chisinau, Preafericitul Patriarh Kiril, alaturi si solidar de mitropolitul (gurile rele zic chiar colonelul…) Vladimir Cantarean, intiistatatorul Mitropoliei Chisinaului si a intregii Moldove. (intelegeti acum…?)
Evenimentele din februarie 1917 (abdicarea tarului Nicolae al II-lea si formarea guvernului provizoriu) reverbereaza (cum altfel?) si in Basarabia. Congresul eparhial tinut la Chisinau intre 19-25 aprile 1917 exprima fara echivoc dorinta de autodeterminare a bisericii basarabene. O delegatie de la Chisinau vine in tara pe data de 7 aprilie 1918 sa discute cu mitropolitul Pimen al Moldovei arzatoarea problema a autonomiei bisericesti, mai ales ca prin proclamarea independentei politice si actul Unirii din 27 martie 1918 este restabilita de facto legatura canonica cu mitropolia Moldovei si Sucevei. Mai mult, patriarhul rus Tihon acorda bisericii din Basarabia la 23 mai 1918 libertatea de a alege intre cele doua biserici autocefale. (Il va instiinta si pe mitropolitul Pimen ca se renunta la Basarabia). Arhiepiscopul rus Anastasie Gribanovski, episcopi vicari Gavriil Cepur de Akkerman si Dionisie Sosnovski de Ismail paraseau si ei Basarabia, facand calea intoarsa la Moscova.
Pe data de 16 iunie 1918, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane il numeste ca loctiitor de arhiepiscop pe Nicodim Munteanu episcopul Husilor. In cuvantul sau de instalare, acesta avea sa insiste: ”Nu se poate pricepe cu mintea ca Basarabia sa fie alipita cu trupul la Tara de peste Prut iar cu sufletul sa rataceasca peste Nistru. Aceasta nu se poate nici dupa cerintele unui stat neatarnat, nici dupa randuielile canonice…”.
Randuielile canonice amintite de P.S. Nicodim au guvernat viata bisericilor rasaritene de timpuriu si chiar au salvat oranduiala crestina atunci cand acesta a fost amenintata de penetrarea islamului sau mai tarziu de cea otomana. Teritoriile jurisdictionale s-au pastrat pe baza etnica, principiul national definind bisericile autocefale care se identifica pana astazi prin numele etniei sau al neamului. Astfel, canoanele 13, 21 si 22 ale Sinodului de la Cartagina (419 d.Hr.) ca si canonul 2 al Sinodului II ecumenic (Constantinopol, 381 d.Hr.) interzic ”episcopului unei anumite eparhii sa-si intinda puterea asupra altei eparhii”. De asemenea Canonul 34 Apostolic reglementa raporturile dintre ”episcopii fiecarui neam”, impunind principiul sinodalitatii inlauntrul fiecarei etnii. Amestecul nedorit fusese deja solutionat prin canonul 8 al Sinodului III ecumenic (Efes, 431 d.Hr.): ”Iar daca cineva a cuprins o eparhie straina si in chip silnic a pus-o sub stapinirea lui, pe aceasta sa o dea inapoi, ca sa nu se incalce canoanele parintilor si nici sub cuvant de lucrare sfintita sa se furiseze trufia stapinirii lumesti”. Pe aceste fundamente canonice Arhiepiscopia de la Chisinau este ridicata la rang de mitropolie(Mitropolia Basarabiei) odata cu promulgarea pe data de 23 februarie 1925 a Legii privind consfintirea autocefaliei B.O.R., organizata ca Patriarhie.
Dupa Ultimatum, in toamna anului 1940 sovieticii inventeaza o eparhie a Chisinaului condusa de episcopul Alexie de Tula, in calitate de ”imputernicit al B.O.RU. pt. supravegherea cultelor in R.S.S.M.”. Slujbele se tin in slavona, iar preotii Mitropoliei Basarabiei sunt fie martirizati (puscarie, tortura, asasinate), fie deportati in conformitate cu ”Regulamentul cu privire la modul de aplicare a deportarii pt. unele categorii de criminali” (sic!). Lacasurile sfinte sunt inchise, profanate, dinamitate, rase de pe scoarta pamantului.
Dupa eliberarea Basarabiei (1941) Mitropolia isi reia activitatea, reusind ca in numai doi ani sa repuna in functie toate bisericile existente intre Prut si Nistru. La intiativa mitropolitului Efrem Enachescu se intocmeste Martirologul bisericii romanesti. (Intre martiri e preotul Baltaga, arestat in ziua cand implinea 79 de ani ca si preotul Gheorghe Munteanu din Ismail care este intii tuns, apoi ras pe cap si in final capul ii este zdrobit de treptele bisericii pe care o pastorise).
In vara anului 1944 se produce de-a doua ocupare a Basarabiei si mitropolia sa va fi desfiintata de fortele sovietice de ocupatie. Vor organiza aici o episcopie, dupa modelul vechi de la 1813, ca filiala canonica locala a B.O.RU. a-117-a eparhie cu numele Kisinovskaia, parte a ”trupului bisericesc rus” sau ”ruschii mir” sau, mai pe scurt si mai in clar ”Sfanta Rusie”. Preafericitul Patriarh Kiril a explicat el insusi, fara sa clipeasca ca: ”Sfanta Rusie este o notiune nici etnica, nici politica, nici lingvistica; este o notiune spirituala…in fata lui Dumnezeu suntem un singur popor”. Aferim!
Interesant este ca Mitropolia Chisinaului si a intregii Moldovei, sarbatorindu-si cei 200 de ani de existenta necanonica se prezinta totodata ca biserica succesoare a … Mitropoliei Basarabiei. Ecteniile sale dovedesc insa o alta realitate…
De acea ma intreb nedumerit: oare ce sarbatoresc astazi
bine-credinciosii Basarabiei, in palatul ce poarta numele neuitatului Nicolae Sulac?
Autor: Av. dr. Mihai Nicolae, pentru InfoPrut
