„Să fi devenit europenizarea un surogat al unirii?”, se întreabă basarabeanul Gheorghe Grigurcu în articolul intitulat sugestiv „Unirea cu Basarabia, la coș?”, în care comentează pe marginea apatiei clasei politice de la Chișinău în ceea ce privește reunirea celor două state românești.
„Oarecum optimiști până deunăzi, având ocazia de-a citi de-atâtea ori pe ziduri, pe stâlpi, chiar pe stânci inscripția triumfală „Basarabia e România”, constatăm acum, vai, că o seamă de realități nu par a o confirma. Evidența sa e pusă în cumpănă. Deoarece unirea Moldovei dintre Prut și Nistru cu patria-mamă, care ar reprezenta traducerea sloganului în faptă, nu doar că întârzie, dar apare, în ochii unora, drept ceva anacronic, naiv, inutil. Emanație a unui romantism care, în loc să dea pinteni „mersului înainte”, încurcă lucrurile. Ce nevoie am mai avea de unire dacă Republica Moldova a avut satisfacția de-a semna recent, la Vilnius, Acordul de Liber Schimb şi Asociere la UE? A luat-o înaintea Ucrainei, nu-i acesta un bun prilej de mândrie? Candoarea tinerilor care, deopotrivă la Chişinău şi la Bucureşti, au demonstrat sub tricolorul unirii, ar trebui lăsată la o parte, tratată ca un simptom al „erei naționalităților”, moartă şi îngropată, cu neputinţă de resuscitat. Băieţii aceştia zadarnic entuziaşti s-ar cuveni bătuţi pe umăr cu condescendenţă, îndrumaţi să se ocupe de ceva mai serios… Cum de s-a ajuns la o atare optică? De ce o iniţială diversiune sovietică se conjugă, atât de surprinzător, cu o tendinţă de ultimă oră (un chic politicesc), cu europenizarea?”, observă autorul.
Gheorghe Grigurcu notează că, dincolo de propaganda sovietică, Basarabia este și azi dependentă de Rusia din cauza dependenței de gaze rusești și de energie electrică. Pe de altă parte, remarcă autorul, mediul de afaceri din Rep. Moldova este înțesat de indivizi care vor să profite de avantajele oferite de UE, fără a ține cont de reglementările privind statul de drept sau transparența.
În plus, clasa politică de la Chișinău, prinsă în mrejele puterii, nu poate renunța la cârma unui stat chiar și așa slab dezvoltat cum este Rep. Moldova în acest moment; „egoismul” politicienilor „constituie piedica de căpetenie în calea unirii Basarabiei cu România”.
„Dar intelighenţii?”, se întreabă Grigurcu. „Ei bine, cu excepţia tinerilor pe care i-am menţionat, aceştia nutresc nu o dată aceeaşi poftă de „independenţă” pe care o găsim la actanţii politichiei. Vor să fie ce sunt acolo unde sunt (funcţii, stipendii, mediatizare, distincţii). De ce să-şi asume grijile unui „amestec” cu confraţii de peste Prut, ale unei integrări instituţionale în cultura căreia de facto îi aparţin? De ce să-şi strice tihna legându-se la cap cu unirea? Opţiunea europeană fără unire, la nivel de stat, „dă bine” şi peste hotare”, notează autorul articolului.
Vă invităm să citiți articolul integral aici.