Cu ochii împăienjeniţi după o noapte de ”legănat” pe şoselele patriei, m-am trezit la intrarea în Chişinău (ei, ştiu că am răsturnat situaţia, v-aţi fi aşteptat să mă aflu prin Braşov, Suceava sau Timişoara, sâc!), pe care o ratam de fiecare dată pentru că organismului îi părea prea extenuantă experienţa cu vămile la 3, 4 sau 5 a.m. Şi nu mică mi-a fost mirarea matinală când am descoperit că în oraşul-cameleon (electoral), necunoscuţi (în sensul de anonimi) designeri cu dare de mână îşi expun exerciţiile de creaţie pentru sezonul primăvară-vară prin intermediul unor grandioase şi răsfirate panouri (puteau fi altceva în capitala afişajului stradal?), impunând rozul drept culoare în trend. Ce-i drept, cu un imaculat alb alăturat. Mesajul lor e clar: administraţia locală are o mulţime de probleme de rezolvat. Cine a proiectat panourile mizează pe necesitatea locuitorilor Chişinăului de a afla modalitatea prin care acestea s-ar putea soluţiona. Numai că în târg trebuie să se dezbată niţel asupra omului providenţial sau a eroului al cărui chip luminos va fi asociat panourilor şi cât de complicat e să te asortezi cu rozul acela numai experţii pot cunoaşte… ,,E o surpriză”, îmi comunică însoţitorul de ”rutieră”, ridicând din umeri.
(Centralizarea presupunerilor indică o decolorare a unui partid al cărui potenţial candidat la alegerile din vară va merge, cel mai probabil, pe ideea reconfigurării formaţiunii care îl propulsează. Până în prezent, numai un candidat anunţat s-a delimitat de amplasarea panourilor)
Startul campaniei electorale pentru alegerile locale (pfiu, era cât pe-aci să scriu ,,parlamentare” – obişnuinţa!) de anul acesta nu a fost stabilit încă, dar a fost demarat în mod ilegal şi prea puţin discret. Parol!
P.S. Înţelegeţi, rogu-vă, de ce nu ataşez şi o dovadă foto a constatării mele de călătorie…
Foto: Flickr.com
