Conflictul din estul Ucrainei dintre separatiștii susținuți de Rusia și guvernul de la Kiev este departe de a fi rezolvat. Dar, indiferent de rezultat, NATO trebuie să ia măsuri urgente pentru a descuraja intervenția militară a Rusiei în Republica Moldova și pentru a asigura securitatea țărilor membre România și Bulgaria, scrie editorialistul Richard Weitz în World Politics Review.
Aceste două țări nu sunt mai vulnerabile la presiunea rusească decât țările membre NATO aflate mai în nord, Polonia și țările baltice. În plus, suportul României și Bulgariei este necesar pentru avansarea obiectivelor vestice în statele balcanice, în regiunea caspică și în Asia centrală.
Conflictul din Ucraina a pus din nou în lumina reflectoarelor problema de securitate a Republicii Moldova, cea mai pro-vestică țară din Europa care este în afara Uniunii Europene și a NATO. Republica Moldova întâmpină piedici serioase în încercarea de a crea legături mai strânse cu UE și NATO. La fel ca în Ucraina și Georgia, Moscova manipulează mișcarea separatistă din Republica Moldova pentru a influența politica externă a țării.
OSCE, cea mai mare instituție multinațională de securitate din Europa, cu 56 de membri, care include toate țările membre NATO, Rusia și alte state foste sovietice, este organizația responsabilă de rezolvarea situației din Republica Moldova.
Tentativele de rezolvare a conflictul
Din 1993, OSCE are un mandat de la țările sale membre “pentru promovarea unei rezoluții a conflictului bazat pe integritatea teritorială a Republicii Moldova”. Din 2005, OSCE s-a alăturat unui cadru multilateral de negociere a conflictului, care include cele două părți: Republica Moldova și regiunea transnistreană, trei mediatori internaționali – Rusia, Ucraina și OSCE – și observatori din SUA și UE.
Oricum, formatul 5+2 nu a progresat prea mult, discuțiile s-au ținut iregulat, au implicat doar unele dintre părțile convenite inițial și au continuat adesea pe o bază informală, fără o autoritate care să lege angajamentele în mod legal.
Părțile implicate în procesul de negociere au revizuit modul prin care regiunea transnistreană să obțină un statut legal, păstrându-se în acest timp suveranitatea și integritatea teritorială a Republicii Moldova. S-a dezbătut, de asemenea, încrederea reciprocă și crearea unor măsuri de securitate în urma cărora trupele rusești să fie scoase de pe teritoriul Republicii Moldova.
În ultima perioadă discuțiile s-au concentrat mai puțin pe găsirea unei soluții durabile și mai mult pe contracararea consecințelor negative ale conflictului înghețat, cum ar fi creșterea libertății de mișcare a oamenilor de pe teritoriul Republicii Moldova. Totuși, au rămas multe probleme nerezolvate. În timp ce Republica Moldova este pregătită să ofere autonomie regiunii transnistrene, naționaliștii din regiunea transnistreană insistă asupra unui statut egal, iar regiunea transnistreană să aibă drept de veto asupra schimbărilor constituționale.
De ce preferă Rusia un conflict înghețat
Prezența militară a Rusiei în regiunea transnistreană este justificată de Moscova prin necesitatea de a asigura armamentul de aici. Armele sovietice din regiunea transnistreană au fost traficate pe piața neagră într-adevăr, dar scopul celei mai mari părți a trupelor rusești este de a preveni dezghețarea conflictului prin protejarea separatiștilor.
Criza din Ucraina a adus în centrul atenției posibilitatea ca Moscova să dezghețe conflictul, la fel cum a făcut în Crimeea recent sau în Georgia în 2008. Autoritățile de la Tiraspol au cerut Rusiei din nou recunoașterea independenței și permisiunea pentru locuitorii regiunii transnistrene de a călători și munci în Federația Rusă sau anexarea teritoriului.
Putin nu a arătat prea mare interes față de anexarea regiunii transistrene, dar nici față de Crimeea nu a arătat interes, până în momentul anexării grăbite. Totuși, Rusia ar putea să prefere menținerea acestui avantaj pentru mai târziu. Prin menținerea posibilității anexării regiunii transnistrene, Rusia poate influența deciziile de la Chișinău. Astfel, NATO respecă decizia Republicii Moldova de a rămâne neutră, chiar dacă legăturile cu NATO și UE devin mai strânse.
România este, în mod deosebit, sensibilă la securitatea Republicii Moldova, fost teritoriu românesc, locuit de milioane de vorbitori de limbă română. Cu încurajări din partea României, mulți cetățeni ai Republicii Moldova au obținut cetățenie română, prin urmare au devenit cetățeni ai comunității europene.
În timp ce liderii alianței nord-atlantice încearcă să calmeze spiritele în regiune prin scăderea presiunii asupra Republicii Moldova de a intra în NATO, alianța trebuie să-și întărească prezența militară în zonă și să contraatace abilitățile Moscovei de a surprinde NATO cu garda jos.
Este puțin probabil ca Moscova să se angajeze într-un conflict militar cu o țară membră NATO, însă întărirea prezenței militare în zonă ar descuraja acțiuni militare rusești asupra Republicii Moldova ori acțiuni provocatoare în alte țări.
