În decembrie 1989, Uniunea Sovietică a insistat să trimită convoaie de ajutoare şi în România însângerată de cea mai violentă răsturnare a unui regim comunist din Europa de Est. Ion Iliescu mai-mai că ar fi ajutat cu mâna lui la descărcarea unor camioane sovietice, doar că a existat o maximă reticenţă a românilor faţă de tot ce venea din Uniunea Sovietică. Să nu confundăm lucrurile, românii nu sunt rusofobi – civilii ruşi sunt bineveniţi în România, mai ales dacă sunt oameni de cultură. Problemele apar atunci când ruşii vizitează România – sau orice altă ţară din lume – îmbrăcaţi în uniforme militare şi înarmaţi până-n dinţi.
În 1993, ruşii s-au folosit tot de pretextul unui aşa-zis convoi umanitar pentru a trimite armament şi muniţie separatiştilor din Abhazia. Până la urmă nu contează pretextele foarte mult: ideea este ca militari sau cetăţeni ai Federaţiei Ruse să ajungă în zona de conflict. Orice agresiune sau întâmplare nefericită a unuia din aceşti cetăţeni ai Federaţiei Ruse – despre care putem fi siguri că nu sunt simpli oameni – va atrage imediat o ripostă dură a forţelor armate ale Moscovei.
