Sergiu şi Tania, studenţi, artişti. Consideră că este necesar ca protestele din aprilie 2009 să fie dublate de schimbarea mentalităţii societăţii din Republica Moldova.
Sergiu: Au fost oameni care au ieşit pur şi simplu, în care chiar a fiert şi chiar i-a durut prostia asta care durează. Ar fi încă patru ani de stagnare totală, de moarte, moartea ta ca individ, moarte a libertăţii. Eu nu am să zic că comunismul e aşa straşnic, nu, eu nu am simţit că e atât de puternic, adică să mi se închidă gura, să mă cenzureze, nu, nu…Dar sunt lucruri care pur şi simplu ne interesează, de exemplu, din punct de vedere al artei, nu e nicio susţinere, absolut nicio susţinere. Eu, ca tânăr specialist – că acum eu termin – nu am ce face. De exemplu, acum o să le ia câţiva ani ăstora, dacă se schimbă, adică nu-i sigur dacă se schimbă, e un risc foarte mare pentru că ăştia sunt patru oameni. Şi patru oameni care au gânduri diferite, care au idei diferite, care se mai contrează. Când era un partid, era un om care ţinea partidul, era Voronin, care de bine, de rău, îi ţinea pe toţi în palme. Acum sunt patru. Puterea oricum nu o pot stăpâni patru oameni, care trebuie să ţină patru partide. E mult mai complicat. Am o frică că Alianţa nu o să reziste, dacă nu o să aleagă numai un lider care să ducă toată treaba asta, în patru nu o să reziste. Ghimpu e un soi de naţionalist de-ăsta şovin, Filat, unul dintre cei mai inteligenţi şi apţi, Lupu, care e un tip foarte inteligent, dar care se dă la gardul cel mai mare, adică acolo unde-i mai comod, ăsta se ţine mai bine decât Roşca, că ăla prea repede s-a dat în vileag… I s-a propus postul de preşedinte, altfel nu mergea cu ceilalţi trei.
Sunt probleme între ruşi şi români, mai exact între vorbitorii de limbă rusă şi cei de limbă română. A fost un scenariu bine gândit, ăştia care au scos steagurile României pe data de 7 aprilie au făcut o greşeală foarte mare fiindcă Moldova nu a fost niciodată un stat democrat, noi am fost întotdeauna în totală dependenţă de alte state, noi nu avem gaz, nu avem cărbune, nu avem nimic,depindem de ruşi sau o să depindem de alţii în caz că, hai să zicem că o să fim democraţi şi o să piardă comuniştii, o să depindem de altcineva…Dar asta nu trebuie spus obraznic omului de 60-70 de ani care a crescut, şi-a trăit copilăria, tinereţea, cei mai buni ani în comunism – ,,de azi înainte uită asta de tot şi gata”.
Îmi trăiesc viaţa destul de bine, pe alocuri sunt fericit, eu numai resimt criza asta, aşa-zisa criză pentru că primesc mai puţini bani de la părinţii mei..Deci fix aşa a fost şi dincolo de represiuni şi dincolo de faptul că nu puteai să umbli în jeanşi, nu puteai să asculţi Beatles sau Rolling Stones, au trăit clipe foarte fericite şi nu poţi să le impui ce limbă să vorbească sau să te porţi obraznic cu dânşii.
Tania: Odată şi odată trebuia să se schimbe totul. Începând cu mentalitatea oamenilor noştri, tineretul venit din sate, care nu îşi dădea seama cum se petrecea totul, cum e aici. Orăşeni au rămas foarte puţini aici, în Chişinău, majoritatea sunt plecaţi la învăţătură în alte părţi, la lucru şi tot aşa mai departe. Şi majoritatea celor care locuiesc acum în Chişinău sunt veniţi de la sat. Sunt destul de primitivi. Au fost trimise autobuze şi transporturi prin sate pentru a aduce şi alţi tineri în centru, la manifestările astea.
Sergiu: Eu am un prieten care trăieşte chiar lângă tipii ăştia care se ocupă să oprească genul acesta de manifestări. Pe 5 mergeau pregătirile, pe 6 totul era în picioare, totul era pregătit, toată lumea acolo. El trăieşte chiar acolo unde se antrenează, unde e sediul ăsta, de pregătire a pazei de stat, la Sculeanca, după fabrica Viorica. Pe 6 erau deja pregătiţi, toată lumea ştia că pe 7 o să fie ceva.
Tania: Pe 6 au ieşit cu o manifestare de-asta paşnică, cu lumânări…
Sergiu: Sunt oameni de care s-au folosit, s-au folosit de tineretul ăsta care oricum era să iasă şi au băgat câţiva, deci au fost zvonuri şi am auzit şi eu de la oameni în care am încredere că au eliberat deţinuţi special pentru a veni la manifestare şi a începe bătăile astea.
Cum aţi aflat că se iese în stradă?
Tania: Eu fusesem în centru şi aflasem că se va strânge lume. Dar foarte mulţi oameni veneau chemaţi prin sms ori prin Internet. La noi se dau mesaje gratis de pe Internet, pe Orange, pe Moldcell…
Câte mesaje se pot trimite pe zi?
Tania: 20 se puteau da. Acum 15.
Sergiu: De pe un calculator se puteau trimite 20.
Tania: Acum nu mai e aşa, Orange a schimbat.
Sergiu: Pe data de 8 aprilie au interzis toate site-urile de tip Odnokklasnik, Facebook, Messenger, unde vorbesc oamenii, le-au închis total.
Tania: Nu am mai avut Internet. Pe 7 şi pe 8.
Vă rămăseseră numai mesajele-text ca opţiune?
Sergiu: Da. Pe mobil. Era straşnic când au început să bată copiii ăia, că au pus nişte copii să păzească cladirea. Era clar că o să o ieie. Era un rând de copii de 18-20 de ani, tineret de-ăsta micuţ şi slăbuţ, în timp ce ei au oameni special pregătiţi să păzească. Însemna că oricine putea intra în clădire. Au intrat uşor, liber. Deci, au pus un rând de copilaşi pe care să îi sperie şi când au început să îi bată era straşnic, straşnic îi băteau soldaţii ăştia.
Tania: Cu pietrele în cap, în faţă… Aveau scuturi, dar…
Sergiu: Mama a văzut la televizor şi m-a sunat şi m-a rugat să nu mă duc, să plec…
Tania: Pe toţi îi sunau părinţii pentru că era straşnic. Şi mai difuzau toate astea şi la televizor.
Sergiu: La televiziunile NIT, Moldova 1, care-s comuniste direct, care sunt cumpărate de comunişti, cât timp aici erau manifestări, acolo mergeau poveşti, filme seriale. Numai la Pro TV era în direct tot ce se întâmpla, la Euronews, la TV 7. La N4 au arătat nişte secvenţe şi apoi le-au stopat. La NIT mergea un film şi la Moldova 1 o poveste. La EU TV s-a închis, era pauză tehnică. Era interesant de văzut că pe la orele 4 pe străzi mergea o luptă straşnică, era sânge peste tot, zburau trotuare şi la câteva sute de metri erau barurile pline, erau tipi care beau bere, nu aveau nicio treabă, se amuzau… Erau tipi care pur şi simplu au ieşit să vadă, moldovenii noştri sunt ca Imperiul Roman – dă-le pâine şi ceva să vadă… Erau mulţi care au ieşit să se plimbe, să bea o bere. Ăştia care chiar ţipau şi luau bătaie erau, în primul rând, oamenii care au legătură cu arta, eu am văzut actori din toate teatrele, erau actori, scriitori, pictori, tipi care învaţă la Academia de Artă. Dar erau paşnici, nu am văzut să arunce cu pietre, la urma urmei agresiunea şi ura poate naşte numai ură.
Tania: Eu aveam ore. De la ora 3 nu ne mai permiteau să ieşim din Academie. Pe data de 8, 9, 10 erau scrise toate absenţele şi fiecare care avea absenţă, îi puneau să scrie lămurire cu ce au făcut pe data de 7.
Sergiu: Şi din lămuriri reieşea că toată lumea a fost la spital, la înmormântări, la străbunei, la nunţi, deci nimeni nu a fost în centru. Eu am aflat pe 6 chiar foarte, foarte întâmplător. Mergeam pe Stefan cel Mare şi au ieşit nişte tipi care vroiau să pună o lumânare în memoria libertăţii, în sensul că au fost fraudate obraznic alegerile din 5 apilie şi oamenii au ieşit pur şi simplu, tinerii de la Basarabia Pământ Românesc şi alte organizaţii de tineri sau oameni care vorbesc, care încă mai vorbesc limba română. Că de fapt noi am ajuns să fim o minoritate în Moldova. Era o situaţie jalnică, o chestie până la lacrimi, ştii, mergeai, era 6 seara şi întuneric în oraş şi vedeai numai lumânări, multe, câteva mii de lumânări.
Pe 7 erau foarte mulţi, eu atâta lume nu am mai văzut în viaţa mea. Pe 6, la orele 4, ţi-aş spune cred că erau 300 de oameni. După aia, la orele 9, când deja au apărut toate luminile şi toate lumânările erau nu ştiu câţi, dar erau destui. Era o imagine jalnică, lacrimogenă, ti-aş spune. (…)
Acest text reprezintă un fragment dintr-un interviu realizat de mine la câteva luni de la demonstraţiile de stradă care au urmat alegerilor parlamentare din 5 aprilie 2009 şi care mi-a folosit în elaborarea lucrării de disertaţie ,,Republica Moldova – lumi şi drame sociale în context post-electoral”.
Foto: Spirit Românesc.org
