Departamentul geoeconomic al Fundaţiei Universitare a Mării Negre (FUMN), coordonat de Petrişor Peiu, a realizat o analiză a costurilor Reunificării Republicii Moldova cu România, utilizând grila germană de evaluare a costurilor reunificării.
,,Este indubitabil că reîntregirea unei țări trebuie făcută, indiferent de rațiunile financiare sau de plusurile și minusurile economice de moment. Este, la fel de clar că, , așa cum s-a întâmplat în cazul Germaniei, de curând sau așa cum s-a întâmplat chiar în cazul României, dupa Unirea din 1918”, se punctează în analiza Fundației.
Din anul 1990 există, din punct de vedere formal, două state româneşti, România şi Republica Moldova. Atunci când Republica Sovietică Socialistă Moldovenească devenea Republica Moldova , câştigându-şi formal independenţa faţă de vechea putere coloniala rusească şi apoi sovietică, PIB-ul noii entităţi era de 3,5 miliarde USD, cu un PIB/capita de puţin sub 1000 USD (972) şi cu o populaţie de 3,7 milioane locuitori.
Tot atunci, în 1990, Romania avea un PIB de aproape 40 miliarde USD , cu un PIB/capita de 1650 USD şi o populaţie de 23 milioane locuitori. Practic, performanţa economică României (PIB/capita) se afla la 150 % faţă de cea a celuilalt stat românesc. Evoluţiile economice, determinate în aceasta regiune de către cele politice, au făcut ca România să ajungă la un PIB de aprox. 180 miliarde USD astăzi, având o populaţie de 21 milioane de locuitori cu un PIB/capita de puţin peste 8000 USD.
Tot astăzi , Republica Moldova a atins un PIB de 7,3 miliarde USD, având o populaţie de 3,5 milioane locuitori şi un indicator PIB/capita de 2000 USD. Referindu-ne la paritatea puterii de cumpărare, PIB/capita în România , respectiv în Republica Moldova sunt cam în acelaşi raport, adică 16000 USD la 4000 USD (cifre Banca Mondială 2012).
În fapt, raportul dintre performanţa economică a României şi a Republicii Moldova a crescut în 20 de ani de la 1,5:1 la 4:1, adică, mai pe româneşte , Republica Moldova ”merge” cu jumătate din viteza cu care merge România; problema este că acceleraţiile sunt diferite şi că acest raport dintre cele două performanţe economice creşte.
O concluzie importantă a experienţei germane de reunificare, precum şi a modelării integrarii coreene este aceea că reunificarea are un cost determinat de trei factori:
-mărimea PIB-ului ţării „puternice“;
-diferenţa de performanţa economică de acoperit (PIB/capita).
Prognozele indică, la paritatea puterii de cumpărare, PPP, că în 2018 Republica Moldova va avea un PIB de 16 miliarde USD iar România unul de 360 miliarde USD , adica un PIB/capita de 4600 USD în Moldova şi unul de 18000 USD în România.
Dar în 20 de ani , în ipoteza menţinerii actualei poziţionări geo-strategice ale ambelor ţări, România va atinge un PIB/capita de 32000 USD iar Republica Moldova unul de 5000 USD, adică raportul va creşte la peste 6.
De aici se desprind următoarele concluzii:
– Reunificarea României ar urma probabil „scenariul german“ din punct de vedere financiar, cifrele fiind comparabile, adica populatia este în raportul 1:6 în cazul nostru şi 1:4 în cazul german, iar raportul între PIB/capita de 1:4 în cazul nostru şi de 1:3 în cazul german;
– Diferenţa de performanţă economică între România şi Republica Moldova „creşte cu panta lină“, făcând posibilă reunificarea cam în orice moment din următorii 20 ani, dar asta numai în condiţiile în care Republica Moldova nu va avea accidente de parcurs gen „episodul Voronin 2001-2009“;
– În cazul repetării unui episod Voronin (probabil cu o probabilitate de peste 50%) raportul de performanţă economică va creşte cu altă acceleraţie, putând atinge cifra 10.
Se observă că, pur aritmetic, dacă reunificarea ţării ar avea loc până în 2018 (intervalul acoperit de prognoza FMI), PIB-ul noii Românii ar depăşi pe cel al Norvegiei, Greciei, Cehiei, Kazahstanului, devenind comparabil cu cel al Austriei, Ucrainei sau Elveţiei.
Având în vedere coeficientul de accelerare a creşterii PIB ca urmare a investiţiilor masive în Republica Moldova, PIB /capita poate avea o creştere accelerată, dublandu-şi valoarea globală (România+Republica Moldova) şi ajungând ca, în valori absolute să devenim o economie în primele 40 de ţări de pe glob, concurând cu Belgia şi Suedia.
În valori nominale, respectând modelul german, am putea avea urmatoarele cifre:
1. Dacă reunificarea s-ar face mâine şi dacă toate costurile asociate adică 180 miliarde USD; probabil că cel puţin 20% ar reprezenta investiţii private , adică 36 miliarde USD; în acelaşi timp, în cazul României, probabil că o cifra chiar mai mare ar reprezenta contribuţia Uniunii Europene, adică încă 40-50 miliarde USD, mai ales că vorbim despre 20-25 ani.
2. Practic, România ar avea de cheltuit în jur de 90 miliarde USD din surse bugetare în următorii 20-25 ani, dar practic, adică între 3,6 şi 4,5 miliarde USD/an. Acest lucru ar permite ca raportul între performanţele celor două economii să se reducă spre nivelul din anul 1990, adica 1 : 1,5, ceea ce ar reprezenta o uniformizare acceptabilă .
3. Simplificând am putea spune că , respectând „modelul german“ am avea un cost de 4 miliarde USD /an, timp de 20-25 de ani pe care să-l plătim pentru a avea o ţară reîntregită, uniform dezvoltată, fără dezechilibre majore .
Citiți articolul integral pe site-ul Fundației Universitare a Mării Negre.
