Fără FMI, UE şi Banca Mondială, economia Republicii Moldova nu are nicio şansă de supraveiţuire, consideră analistul FUMN George Scarlat.
“Dar finanţatorii vor pune condiţii privind realizarea reformelor. Austeritatea ar eroda însă baza electorală a partidelor de guvernământ. Reformele, mai ales reforma justiţiei şi transparentizarea sectorului financiar-bancar ar afecta interesele de afaceri ale oligarhilor. Aceştia s-ar putea opune reformelor, cu riscul de a nu primi finanţările sperate de la FMI, UE, Banca Mondială. Dar posibilitatea de intrare în default a Republicii Moldova este mai ameninţătoare pentru clasa conducătoare decât pierderea unor procente electorale”, notează Scarlat într-o analiză FUMN.
Specialisul afirmă că, în contextul acestor nisipuri mişcătoare, este posibil ca elita de la Chişinău să încerce “mimarea reformelor, în încercarea de a păcăli FMI şi UE pentru a primi banii”.
“Dar încheierea acordului cu FMI, bazată pe promisiuni, nu va însemna mare lucru. După semnarea acordului, oricum Fondul va elibera fiecare tranşă de împrumut numai în urma unor monitorizări stricte şi va amâna sau refuza transferul banilor la Chişinău dacă nu se fac reforme”, subliniază George Scarlat.
Un acord al Republicii Moldova cu Fondul Monetar Internaţional ar însemna accesul statului la împrumuturi pe pieţele internaţionale, capitol la care, în absenţa finanţării FMI, politicienii de la Chişinău sunt în pană de credibilitate. “Dacă acordul în cele din urmă se va încheia, FMI va impune Republicii Moldova un deficit bugetar de 1,5%. Pentru a atinge această ţintă, noul guvern ar trebui să reducă masiv cheltuielile sectorului public. Fondul de salarii ale bugetarilor, dar şi prestaţiile sociale precum pensiile, ajutoarelor de şomaj sau alocaţiile pentru copii care s-ar reduce astfel de la 42% din buget la 35%. Austeritatea va însemna atât concedieri, cât şi reducerea salariilor şi prestaţiilor sociale. Încheierea unui acord cu FMI înainte de intrarea în default (încetare de plăţi) a Republicii Moldova ar fi, totuşi, varianta cea mai puţin rea”, atrage atenţia analistul FUMN.
Aspectul reducerii cheltuielilor publice impuse de un acord cu FMI ar fi, însă, greu de acceptat de partidele de la guvernare, susţine Scarlat, adăugând că “pe lângă austeritatea cu impact electoral negativ, alte prevederi ale acordului ar putea afecta grav interesele oligarhilor din spatele acestor partide”.
“Printre altele, FMI pune condiţia transparentizării sectorului financiar-bancar, dar şi luarea unor măsuri reformatoare pentru evitarea pe viitor a devalizării băncilor. Aşa că încheierea acordului cu FMI, deşi ar fi o şansă pentru salvarea economiei, s-ar putea să rămână o posibilitate îndepărtată, din cauza opoziţiei oligarhilor”, mai notează George Scarlat.
Analistul FUMN susţine că impactul crizei economice din Rusia asupra leului moldovenesc putea fi anticipat de către guvern, “se putea încheia încă de anul trecut acordul cu Fondul Monetar Internaţional, care ar fi reprezentat o adevărată poliţă de asigurare pentru economia naţională şi ar fi asigurat rezervele valutare necesare intervenţiei pe piaţă în sprijinul leului moldovenesc, dar şi pentru acoperirea deficitului bugetar sau asigurarea importurilor”, însă 2014 fiind un an electoral, austeritatea impusă de FMI ar fi reprezentat un detaliu coşmaresc pentru politicienii de la Chişinău.
“Faptul că guvernul de la Chişinău şi-a permis să nu aibă nici măcar un acord <<precautionary>> cu FMI, care i-ar fi permis să tragă bani la nevoie, a fost o însă o inconştienţă”, spune George Scarlat în analiza sa.
În 2013, delegaţia FMI a plecat de la Chişinău fără niciun rezultat, însă motivul întreruperii discuţiilor cu FMI nu a fost “pretextul invocat oficial, adică iniţiativa guvernului de a aplica TVA de 8% în agricultură”, pe care George Scarlat îl etichetează drept o “formulare diplomatică”, ci “semnalul trimis pieţelor financiare de către Guvernul Republicii Moldova a fost extrem de negativ, pentru că nu era vorba de încheierea unui nou acord, ci de finalizarea acordului încheiat cu FMI în 2010, din care Chişinăul nu a mai primit penultima tranşă din împrumutul de 570 milioane dolari, iar la ultima tranşă de 70 milioane dolari a renunţat unilateral, şi odată cu aceasta şi la acordul cu FMI”.
În loc să încheie un acord cu FMI, “responsabilii au agravat situaţia prin vulnerabilizarea sistemul bancar, lăsat fără o mare parte din lichidităţi care au fost trimise peste hotare”.
“Efectul transferului din băncile Republicii Moldova în străinătate a unei sume de peste un miliard de dolari, în combinaţie cu renunţarea la împrumutul de la FMI a fost devastator şi BNM nu avea cum să-i facă faţă. Anul trecut, când s-a accelerat deprecierea leului, BNM, avea rezerve de 2,4 miliarde dolari. La aceşti bani s-ar fi adăugat circa 1 miliard dolari din linia de credit pe care ar fi deschis-o FMI pentru Republica Moldova ca urmare a semnării acordului, precum şi miliardul de dolari plecat din băncile moldoveneşti. Cu 4,5 miliarde de dolari la dispoziţie, din Republica Moldova ar fi fost în siguranţă acum. Nu atât criza din Rusia a adus statul de peste Prut în situaţia în care se află acum, cât lăcomia, corupţia, ostilitatea faţă de reforme şi iresponsabilitatea celor care au fost la butoane”, explică analistul FUMN.
