Chiar dacă intenţionează să paralizeze estul Ucrainei într-un conflict îngheţat, nu acesta reprezintă obiectivul primar al lui Vladimir Putin, ci arealul coridoarelor energetice din zona Mării Negre, se arată într-o analiză din Daily Beast.
Potrivit Daily Beast, mass-media occidentală şi-a focusat în ultimul an atenţia exclusiv asupra războiului separatist din Donbas, scăpând de multe ori din vedere o piesă mult mai importantă din puzzle-ul geostrategic al Kremlinului, exprimată, ca prim indiciu, prin anexarea Crimeei: exercitarea unui control total asupra coridoarelor de transport energetic spre Europa din bazinul Mării Negre, bijuterie de resurse situată între continentul european şi Asia.
Sursa citată aduce în discuţie o mutare greu de înţeles a autorităţilor georgiene în relaţia cu Moscova. Guvernul de la Tbilisi a acceptat vânzarea a 49% din acţiunile terminalului petrolier din portul Poti către compania rusă Rosneft. Terminalul, de o acută importanţă strategică în ecuaţia Caucazului, este deţinut un controversat om de afaceri local, David Iacobaşvili. Prin această decizie, Georgia pare a se juca cu focul, în condiţiile în care are pe teritoriul ţării focarele separatiste din autoproclamatele republici Abhazia şi Osetia de Sud, unde prezenţa trupelor ruse face imposibilă orice intenţie de aderare a statului georgian la NATO, punând, de asemenea, şi beţe în roate integrării europene.
Abandonul transnistrean nu este valabil şi în cazul Abhaziei şi Osetiei de Sud
Publicaţia noastră a prezentat recent, într-o analiză, că lăsarea în izbelişte economică a regiunii transnistrene de către Moscova nu este valabilă şi în cazul celor doi pioni separatişti ai Rusiei în corpul teritorial al Georgiei. Kremlinul pompează 91% din bugetul Abhaziei şi, deocamdată, Vladimir Putin, deşi economia rusă se scufundă, nu intenţionează să oprească robinetul financiar pentru separatiştii din zonă. Ieşirea Abhaziei la Marea Neagră i-ar putea oferi regiunii o linie de plutire în materie de turism, din moment ce preţurile la mâncare, cu 20% mai scumpe decât în Rusia, o trag în jos pe scara economică. Separatiştii speră ca bogătaşii din „ţara adoptivă” să-şi facă vacanţele pe litoral la preţuri de pomană. Osetia de Sud, achiziţia din 2008 a Rusiei şi veşnică pretendentă nebăgată în seamă la rangul de stat anexat, nu este, însă, atât de norocoasă: din perspectivă turistică, nu este ofertantă precum Abhazia şi, în general, nu este ofertantă la niciun capitol economic, deci rămâne complet la cheremul bugetului 70% pe care i-l furnizează Rusia. Unele voci susţin că, în curând, Putin va lăsa de izbelişte cele două regiuni. E o ipoteză greu de crezut: Abhazia şi Osetia de Sud nu doar că-i oferă Rusiei un paradis de coridoare terestre pentru controlul Caucazului de Sud, dar mustesc şi de resurse naturale. În plus, statul georgian n-are nicio intenţie să-i dea bătăi de cap lui Vladimir Putin în această încâlceală secesionistă. Georgia nu s-a alăturat ţărilor care au impus sancţiuni Rusiei, ci pare a miza pe prăbuşirea financiară a statului rus ca să-şi poată urma fără tensiuni planurile sale occidentale. „Ţelul nostru a fost să nu-i oferim Rusiei un pretext pentru escaladarea tensiunilor şi să deschidem piaţa rusească pentru produsele Georgiei. Şi asta s-a întâmplat până la un punct”, a declarat recent Irakli Alasania, fost ministru al Apărării, în prezent liderul opoziţiei.
Despre acest posibil plan de obţinere a supremaţiei militare şi economice în Mărea Neagră a anunţat şi şeful forţelor NATO din Europa, generalul american Philip Breedlove, încă de anul trecut, precizând că Rusia şi-a poziţionat ample dispositive de rachete sol-aer şi sol-sol în Crimeea ca să poată desfăşura oricând un bombardament asupra platformei maritime. În noiembrie 2014, agenţia rusă TASS preciza că Rusia îşi amplasase în Crimeea 14 avioane de vânătoare, dintre care 10 avioane SU-27 şi 4 SU-30 M2, urmând ca excadrila să ajungă la cifra de 30 de avioane de vânătoare.
Problema Bugeac
Axa teritorială spre Marea Neagră întreţine şi un scenariu care situează Republica Moldova pe o “linie de foc”, după cum a numit John Kerry, şeful diplomaţiei SUA, vechea strategie a Rusiei de spargere a Europei de Est în sfere de influenţă. Menghina în care este prinsă în prezent Republica Moldova are doi poli magnetici: regimul separatist de la Tiraspol şi Basarbia istorică, cunoscută şi sub denumirea de Bugeac, intrată în posesia Ucrainei după destrămarea Uniunii Sovietice. Regiunea transnistreană periclitează Republica Moldova nu doar prin trupele ruseşti poziţionate pe teritoriul ei confiscat de separatiştii Tiraspolului, ci i-ar permite lui Vladimir Putin şi un enorm spaţiu geografic de acţiune, prin unificarea gordiană a unui coridor terestru care să cuprindă Doneţk, Luhansk, Volnovaha, Crimeea şi Odesa. Însă poarta magică spre Marea Neagră, în această expunere de factori geopolitici, o reprezintă Bugeacul. Basarabia istorică se învecinează la vest şi nord cu Republica Moldova, în sud cu România, iar în est si sud-est cu Marea Neagră, fiind legată de Ucraina numai printr-o mică fâşie de pământ cu două drumuri aflate într-un stadiu de uzură aproape medievală. Dacă Putin ar dori să-şi creeze o breşă terestră care să-i permită spre graniţa României, Buceagul ar fi cheia de aur, servindu-i geografic pe tavă şi Odesa. În ceea ce priveşte infrastructura, Basarabia istorică este prinsă într-o cuşcă: nu există poduri peste Dunăre spre România, iar dacă, într-o ipoteză de război, podurile de peste Nistru ar fi dinamitate, Buceagul s-ar trezi complet claustrat. De altfel, după cum nota recent The Economist, mulţi dintre locuitorii Basarbiei istorice se tem de răspândirea invaziei militare din estul Ucrainei.
Mai mult, ţesutul social al Bugeacului reprezintă şi un potenţial paradis propagandistic pentru Kremlin.
Anul trecut, presa din Ucraina discuta despre intenţia Rusiei de a ocupa o parte a regiunii Odesa, Găgăuzia şi regiunile de sud din Republica Moldova şi controlarea lor sub genericul unei aşa-zise „Republicii Populare Basarabia”.
“De la începutul anului 2014, în Ucraina, Republica Moldova și Rusia apare constant informația cu privire la posibilitatea creării în regiunea Odesa a așa-numitei <<republici populare basarabia>> (în unele variante republica <<Bugeac>>)”, nota Unian.net, precizând că cel mai nefast scenariu pentru Ucraina ar fi crearea “Republicii Populare Basarabia” cu raioanele aflate la sud de Odesa, inclusiv Cetatea Albă, Sărata, Tarutino, Arciz, Tatarbunar, Bolgrad, Chilia, Ismail, Reni. Pentru realizarea acestui obiectiv, preciza agenţia ucraineană de presă, va fi necesară destabilizarea situației în unele zone ale Republicii Moldova, precum Găgăuzia, Basarabeasca, Taraclia, dar și în regiunea transnistreană. „Inițial, accentul poate fi pus pe crearea unei Găgăuzii independente, care poate pretinde asupra teritoriilor din Republica Moldova și Ucraina. Găgăuzia astăzi este principalul centru de activitate a Kremlinului în regiune”, preciza sursa citată.
În cazul destabilizării situației regionale și a creării unei asemenea republici, Rusia va obține un nou punct fierbinte în Ucraina și în Republica Moldova, care va paraliza orice tentativă de integrare europeană, va dezgheța conflictul din regiunea transnistreană și va afecta sud-vestul Ucrainei.
Un analist care urmăreşte evoluţia regiunii, Anatoly Baronin, spune că Basarabia istorică nu seamănă cu Donbas, “cu problemele sale economice şi cu populaţia sa nemulţumită”, ci ar putea fi destabilizată uşor printr-un “scenariu de criză financiară sau militară”.
“În noiembrie (2014 – n.r.), o firmă de analiză a riscurilor din Odesa, numită <<Da Vinci Consulting>> a publicat un raport intitulat <<Despre pericolul formării unei Republici Populare Basarabia>>. Raportul afirmă că regiunea reprezenta o ameninţare deosebită la adresa stabilităţii Ucrainei, având în vedere procentul său mare de minorităţi etnice, inclusiv bulgari (21%), cetăţeni ai Republicii Moldova (13%), găgăuzi şi o minoritate turcă (circa 4%), cea mai mare parte a populaţiei cuprinzând ucraineni şi ruşi”, nota recent The Moscow Times.
Raportul invocat alocă o atenţie deosebită unui detaliu pe care unii analişti îl numesc “problema centru-periferie” a tradiţionalei discordii dintre regiuni şi Kiev, precum şi potenţialului mărit de revoltă din rândul comunităţii găgăuze a Basarabiei istorice. De asemenea, firma de analiză a riscurilor sugerează că autorităţile de la Kremlin ar fi ordonat politicienilor găgăuzi din Bugeac şi din Republica Moldova să-şi “unească forţele” pentru a agita spiritele. “Astăzi, Găgăuzia este principalul centru de activitate al Kremlinului în regiune”, se arată în raportul Da Vinci Consulting.
Găgăuzia şi-a asigurat o autonomie culturală amplă în Republica Moldova la mijlocul anilor 1990. Pe 2 februarie 2014, în UTA Găgăuzia a avut loc un referendum în cadrul căruia alegătorii au fost chemați să opteze între aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană sau apropierea de Uniunea Vamală, dar și pentru o eventuală independenţă, în cazul în care Republica Moldova și-ar pierde suveranitatea. Majoritatea găgăuzilor care s-au prezentat la referendum s-au pronunțat pentru aderarea Republicii Moldova la Uniunea Vamală și pentru dreptul la autodeterminare al Găgăuziei.
“Raportul Da Vinci a profilat patru actori politici locali care ar trebui supravegheaţi: Mihail Formuzal, actualul guvernator al Găgăuziei, Nicolae Dudoglo, primarul Comratului, capitala Găgăuziei, Yuriy Dimchoglo, un găgăuz ucrainean membru în consiliul regional Odesa, Anton Kisse, un etnic bulgar membru al Radei ucrainene care a lăudat alegătorii găgăuzi pentru votarea împotriva integrării în UE la începutul anului 2014. Toate cele patru persoane sunt considerate a fi aliate cu interesele proruse, iar cei doi reprezentanţi ai Ucrainei au făcut anterior parte din Partidul Regiunilor al fostului preşedinte Viktor Ianukovici”, sublinia The Moscow Times.
De la apariţia raportului, Formuzal, Dudoglo, Dimchoglo şi Kisse au încercat să-şi ascundă frâiele de marionete ale Moscovei, făcând în repetate rânduri declaraţii în sprijinul suveranităţii şi păcii în Ucraina. “Chiar şi aşa, aici, ca peste tot în Ucraina, o dorinţă de pace nu înseamnă în mod automat o respingere a Rusiei”, punctează sursa citată.
Observatorii se tem că mulţi dintre locuitorii Bugeacului, în special cei rusofili, pot deveni victime ale propagandei Kremlinului.
Svetlana Gud, o activistă din Ismail, axul administrativ al Basarabiei istorice, spune că oamenii cred că “dacă vine Putin, el îi va proteja şi nu va fi niciun război”.
Situaţia energetică din Marea Neagră şi gazoductul Iaşi-Ungheni-Chişinău
“Gazul a ajuns mai politizat decât petrolul”, constatat în urmă cu ceva timp, la Viena, Eric Rasmussen, directorul diviziei de resurse naturale din Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD).
Memoria jurnalistică ne poartă înapoi în 2012, când OMV Petrom şi Exxon Mobil anunţau operatorii din domeniul gazelor naturale că în Marea Neagră, în largul coastei româneşti, fusese descoperită o pungă de gaze cu o cantitate de 42 până 84 de miliarde de metri cubi, semn că ruperea din lanţurile dependenţei de Gazprom putea veni chiar din interiorul Uniunii Europene şi nu din depărtările astronomice ale regiunii caspice.
România este statul cu cele mai avansate lucrări de explorare în Marea Neagră şi nu doar atât, ci şi varianta viatală de evadare a Republicii Moldova din cârligul satelitizării energetice a Gazpromului. La această oră, România caută să-şi pună la punct o infrastructură performantă de transport al gazelor, pentru ca în 2019-2020, dată la care ar intra în producţie mina de aur din Marea Neagră, să fie capabilă să-şi poată comercializa gazele pe segmentul exporturilor, pentru a acoperi, totodată, şi necesarul de gaze al Republicii Moldova.
Barca de salvare a Republicii Moldova se numeşte gazoductul Iaşi-Ungheni-Chişinău. După nesfârşite tărăgănări din cauza turbulenţelor politice interne de la Chişinău, România va furniza gaze naturale Republicii Moldova începând de mâine, 4 martie. “Livrările de gaze vor începe mâine, la ora 11 la lansarea oficială, la platforma C, la Ungheni, unde veţi fi martorii începerii livrărilor din România. Gazele naturale vor fi pompate în reţeaua centrală, nu pentru Ungheni sau pentru cineva, pentru Republica Moldova”, a declarat Valeriu Triboi, viceministrul Economiei.
Estimările preliminare dintr-un document oficial arată că extinderea gazoductului Iaşi-Ungheni până la Chişinău va costa între 110-150 milioane de euro. Creşterea costurilor de extindere va depinde de capacitatea conductei. În document se menţionează că pentru extinderea capacităţii de transport la 1,5 miliarde metri cubi de gaze pe an (171.000 metri cubi/oră) ar fi nevoie de 110 milioane de euro. O creştere a capacităţii la 2,2 miliarde metri cubi pe an (250.000 metri cubi/oră) – cât consumă împreună Republica Moldova şi regiunea transnistreană – ar împinge costurile spre o investiţie de 150 milioane de euro.
Potrivit, Digi24.ro.,chiar şi în varianta scumpă, prețul pe kilometru va fi mai mic decât pe tronsonul Iași-Ungheni, dar şi lucrările sunt mai simple.
Proiectul de construcţie a conductei de gaz Iaşi-Ungheni a avut un buget de 26,49 milioane euro, din care 7 milioane euro au reprezentat contribuţia financiară a Uniunii Europene. Gazoductu are o lungime de 43 de kilometri. Distanţa de la Ungheni la Chişinău însumează 100 kilometri. Se estimează că gazoductul Ungheni-Chişinău ar putea fi construit în 2-3 ani. Uniunea Europeană a alocat anul trecut 10 milioane de euro pentru extinderea gazoductului până în capitala Republicii Moldova.
Republica Moldova consumă anual 0,9 miliarde metri cubi de gaz, pe care îl importă prin Ucraina, de la Gazprom. România consumă anual 14 miliarde metri cubi de gaz, cea mai mare parte (80%) produs local, de companii precum OMV Petrom sau Romgaz. Prin noua conductă, România poate furniza Republicii Moldova jumătate din necesarul de gaze. Conform acordului semnat pe 22 decembrie 2014 cu OMV Petrom Gas, Republica Moldova va importa gaz din România la un preţ de aproximativ 277 de dolari, suma fiind cu 55 de dolari mai mică decît cea stabilită de Gazprom pentru 2015.
Compania Vestmoldtransgaz a fost creată în iunie 2014, în baza unei hotărâri de guvern, având ca scop întreținerea segmentului gazoductului Iași – Chișinău.
Între timp, o veste bună pentru siguranţa energetică a Republicii Moldova vine şi de la o firmă care activează în Georgia. În cadrul unei discuţii purtate la think-tank-ul Atlantic Council despre soarta Parteneriatului Estic, din care face parte şi Republica Moldova, politicanul american John M. Hutsman Jr. a vorbit despre faptul că Statele Unite vor lansa în curând un parteneriat cu o companie energetică americană, Frontera Resourses, care operează pe pieţele emergente. Republica Moldova a fost unul dintre subiectele de discuţie privind activitatea Frontera Resourses. “Acest parteneriat ne va ajuta să extindem activitatea noastră prin Ucraina de-a lungul estului Europei, în special pentru a include Georgia şi Republica Moldova”, a explicat John M. Huntsman Jr.
Înfiinţată în 1996, Frontera Resourses este o companie internţională de petrol şi gaze, cu un centru de interes axat pe explorarea şi producţia din zona pieţelor emergente. Strategia Frontera este aceea de a căuta oportunităţi în bazinele cunoscute din întreaga lume ca fiind purtătorare de hidrocarburi şi unde contextele geopolitice sau economice au dus la izolarea lor într-o periferie a intereselor sau la un stadiu de subdezvoltare.
Turcia, o altă chestiune spinoasă a Republicii Moldova
Până acum, lupta Uniunii Europene împotriva dependenţei de gazul ruşilor s-a dovedit a fi un duel cu morile de vânt. Mega-proiectul Nabucco West, despre care preşedintele Rusiei afirma că va fi doar un proiect care “îngroapă oţel în pământ şi atât”, a fost anulat după un deceniu de discuţii. Proiectul White Stream a fost blocat. Proiectul TAP va ocoli Bulgaria, Ungaria şi Austria, state cu cea mai mare dependenţă de gazul rusesc. Aceste trei proiecte, de care s-a ales deocamdată praful şi pulberea, îşi propuseseră să scoată Europa din zona de influenţă energetică a Gazpromului prin gaze aduse din Azerbaidjan ori chiar din Turkmenistan. În prezent, se discută despre o conductă care să conecteze Slovacia de România şi Bulgaria, însă Eastring, consorţiul care dezvoltă proiectul, nu a bătut încă palma cu un furnizor de gaze naturale.
O altă problemă majoră pentru Republica Moldova o reprezintă Turcia, a doua forţă economică din regiunea Mării Negre. La doar o zi după alegerile parlamentare din Republica Moldova, Vladimir Putin s-a deplasat la Ankara, unde a încheiat mai multe tratate bilateral privind economia şi energia cu preşedintele turc Recep Tayyip Erdogan. Ca şi în cazul Ungariei şi al Cehiei, şeful de la Kremlin i-a întins pe tavă preşedintelui turc darul nuclear: construirea primei centrale nucleare a Turciei. Şi nu doar atât, ci, spre disperarea Bulgariei şi a Ungariei, a anunţat că Rusia urma să tragă pe linie moartă gazoductul South Stream în favoarea unei conducte care va aproviziona cu 63 de miliarde de metri cubi pe an Turcia pe sub Marea Neagră cu gaze ruseşti.
