Românii din Serbia își exercită drepturile oarecum în ilegalitate, iar dacă legile permit cursuri opționale în limba maternă, autoritățile fac tot ce le stă în putință să împiedice orice manifestare de românism.
Recent, statul sârb a început să organizeze cursuri opționale de limba română în localitățile în care locuiesc români. Dacă acum nu mai sunt bătuți pentru că vorbesc pe la colțuri în limba maternă, nu înseamnă că toate lucrurile sunt în ordine, așa cum susține ambasadorul sârb la București, Branko Brancovic, într-un reportaj realizat de TVR despre comunitatea de români din Serbia.
Brancovic citește de pe o foaie de hârtie numărul școlilor în care se predă și o oră opțională de limba română, însă nu menționează că ora este programate la trei ore după terminarea cursurilor, vinerea. Ori că părinții sunt nevoiți să-și ducă copii la școli aflate la distanțe mari față de casă, pentru acest curs opțional. Alte școli sunt mai creative și programează cursurile de limba română în același timp cu alte cursuri interesante pentru elevi, cum ar fi cele de informatică.
Ambasadorul, care citează date guvernamentale, spune că în anul școlar 2014-2015 sunt 10 școli în care românii pot studia limba maternă, la un număr estimat de 250.000 de români, potrivit Ministerului Afacerilor Externe din România. În Valea Timocului sunt peste 150 de sate românești și 48 de localități mixte.
În Serbia nu există nici măcat o clasă în care să se studieze în limba română, despre o școală întreagă nici nu poate fi vorba.
Autoritățile de la București, care se ocupă de românii din jurul granițelor, cunosc situația, deplâng soarta românilor din Serbia și speră la mai bine. De fapt, autoritățile speră că intenția de aderare la Uniunea Europeană a Serbiei va îndrepta situația, că Bruxelles-ul va speria sârbii să acorde drepturile cuvenite minorităților.
Lipsa de acțiune a politicienilor este explicată de faptul că românii din Serbia nu au cetățenie română, deci nu pot vota în alegeri. Unii politicieni și-ar dori chiar să nu mai aibă drept de vot nici românii din diasporă, cu toate actele românești în regulă.
Nici biserica nu o duce mai bine în Valea Timocului. Trecând peste provocările frecvente la care sunt supuși românii care vor o biserică a lor, autoritățile sârbe nu sunt de acord cu construirea vreunei biserici noi pentru români.
Ambasadorul Brancovic spune că statul sârb nu are nicio treabă cu biserica, fiind separată de stat. Astfel, biserica sârbească a încheiat oficial legăturile cu biserica românească, dar autorizațiile de construcție nu pot fi eliberate de primărie dacă biserica sârbească este de părere că românii au suficiente biserici.
Opresiunea duce la creativitate uneori. Astfel, românii din Serbia construiesc garaje în care țin slujbele duminica.
Părinți care vor să-și boteze copiii trebuie ori să meargă kilometri buni până la o biserică românească, ori să-și creștineze copii în biserici sârbești, dar pot folosi doar nume sârbești. Există liste afișate la intrarea în biserică cu nume pe care părinții le pot sa copiilor. Părinților li se refuză botezul dacă vin de acasă cu numele „Octavian”.
Comunitatea de români din Valea Timocului are mai puține drepturi decât au românii din regiunea transnistreană.
