Sudul Ucrainei îi poate favoriza Rusiei un pasaj ideal spre regiunea transnistreană, pentru a bloca total accesul militar al Kievului la Marea Neagră, se arată într-o analiză a centrului american Stratfor.
Analiştii Stratfor au creat mai multe scenarii privind posibilele mutări de forţe militare ale Kremlinului în teatrul de operaţiuni ucrainean. Unul dintre scenarii vizează regiunea transnistreană, al cărei sens strategic, în amputarea pârghiilor de acţiune ale Kievului în zona Mării Negre, este acela de a crea o punte terestră între forţele militare ruse de pe teritoriul separatist al Republicii Moldova şi Crimeea. Pentru a forja acest coridor costier în realizarea legăturii cu trupele din regiunea transnistreană, Rusia ar putea folosi „opţiunea pod-teren”, susţin analiştii americani, precizând că, în această logică de asalt, Moscova ar avea nevoie de efective militare ofensive cuprinse între 40.000 şi 60.000 de trupe care să forţeze o înaintare de 645 de kilometri. Astfel, într-o durată de 23-28 de zile, Rusia ar putea ocupa un teritoriu de peste 100.000 de kilometri pătraţi. Odată ocupat teritoriul, ar fi necesar un corp militar defensiv de 80.000-112.000 de militari pentru ca Moscova să-şi păstreze obiectivul cucerit. „Acest lucru ar adăuga, însă, o operaţiune complicată şi periculoasă de creare a unei punţi operaţionale peste un râu mare (fluviul Nipru – n.r.). În plus, populaţia din această regiune este de aproximativ 6 milioane de locuitori, necesitând 13.200-120.000 de trupe contrainsurgenţă”, notează Stratfor.
Acest scenariu are, însă, şi un alt punct nevralgic, pentru că implică poziţii extrem de expuse, subliniază analiştii Stratfor. „Poziţiile extinse pe un teritoriu relativ plat – secţionate de un râu – implică costuri mari, asta în cazul în care pot fi apărate împotriva unui atac concentrat de forţe militare echipate modern”, afirmă centrul american de analiză.
Scenariul sud-ucrainean aduce în discuţie şi pionul strategic numit Basarabia istorică (sau Bugeac), intrată în posesia Ucrainei după prăbuşirea Uniunii Sovietice şi una dintre principalele vulnerabilităţi teritoriale ale Republicii Moldova, după regiunea transnistreană, care ar putea fi exploatată militar de Vladimir Putin pentru a-şi înfige un “bold” strategic în bazinul Mării Negre. În privinţa Basarbiei istorice, presa ucraineană avertiza anul trecut despre planul lui Putin de a crea o “Republică Populară Basarabia”, după modelul autoproclamatelor republici Doneţk şi Luhansk. Basarabia istorică se învecinează la vest şi nord cu Republica Moldova, în sud cu România, iar în est si sud-est cu Marea Neagră, fiind legată de Ucraina numai printr-o mică fâşie de pământ cu două drumuri aflate într-un stadiu de uzură aproape medievală. Dacă Vladimir Putin ar dori să-şi creeze o breşă terestră care să-i permită un spaţiu larg de manevră spre graniţa României, Bugeacul ar fi cheia de aur, servindu-i geografic pe tavă şi Odesa. Ocuparea Odesei ar însemna crearea unui coridor terestru gordian pe linia Doneţk-Luhansk-Volnovaha-Crimeea-Basarabia istorică-regiunea transnistreană. În ceea ce priveşte infrastructura, Basarabia istorică este prinsă într-o cuşcă: nu există poduri peste Dunăre spre România, iar dacă, într-o ipoteză de război, podurile de peste Nistru ar fi dinamitate, Buceagul s-ar trezi complet claustrat.
The Economist nota recent că mulţi dintre locuitorii Basarbiei istorice se tem de răspândirea invaziei militare din estul Ucrainei.
Mai mult, ţesutul social al Bugeacului reprezintă şi un potenţial paradis propagandistic pentru Kremlin, cea mai mare majoritate a populaţiei fiind reprezentată de ucraineni şi etnici ruşi.
