„Eu carne nu mănânc; ba încă socotesc,
De va vrea Dumnezeu, să mă călugăresc.”
Fabula „Şoarecele şi pisica” de Grigore Alexandrescu
S-au înșelat cei care, după recenta întâlnire dintre Iurie Leancă și Serghei Lavrov, și-au făcut iluzia că Rusia a renunțat la federalizarea RM. Lavrov spusese atunci că obiectivul final al negocierilor este văzut la Moscova „aproximativ la fel” ca și la Chișinău: „un statut special pentru Transnistria în cadrul unui stat unic și integrităţii teritoriale a Republicii Moldova”. Konstantin Kosacev, influent deputat în Duma Rusiei, șeful comisiei parlamentare pentru relații externe, a venit cu niște precizări care, ca un duș rece, ne aduc la realitate. „Noi suntem pregătiți să sprijinim orice format care va fi coordonat de Tiraspol și Chișinău. Singura excepție este formatul statului unitar, care ignoră poporul Transnistriei. În rest, orice e posibil”, a declarat el, vinerea trecută, la Tiraspol. „Restul” este, oricum l-ai numi, federație sau confederație.
Pericolul implicării germane
Diferența de puncte de vedere dintre Lavrov și Kosacev nu trebuie să ne înșele. Kosacev a spus ceea ce Lavrov a trecut sub tăcere din considerente tactice. Moscova nu renunță la planul Kozak, doar că speră să obțină federalizarea RM cu ajutorul… Germaniei, a cărei implicare activă în rezolvarea conflictului transnistrean i-a surprins pe mulți.
Sigur, nu de dragul moldovenilor și-au îndreptat nemții privirea spre această regiune. Ei înșiși declară că privesc chestiunea transnistreană ca pe un test pentru Rusia. De modul cum va coopera Moscova în dezlegarea acestui nod depinde gradul de apropiere între UE (alias Germania) și Rusia. Germania are nevoie de parteneriatul cu Rusia pentru a se afirma în plăcutul rol de putere care își poate permite o politică externă mai puțin dependentă de americani.
La prima vedere, nu avem decât de câștigat din implicarea Germaniei în problema transnistreană. Există însă și un pericol. La un moment dat ne putem pomeni ca, dorind cu orice preț apropierea de Rusia, Berlinul să adopte poziția Moscovei în acest conflict. Și atunci va trebui fie să plătim prețul respectiv, fie să rezistăm eforturilor unite ale Germaniei și ale Rusiei. De altfel, în scurta noastră istorie, ne-am aflat într-o situație similară, când Washingtonul a îmbrățișat ideea federalizării RM, propusă de Evgheni Primakov, premierul rus de atunci. Din fericire, amăgirea Washingtonului nu a durat mult.
Ipoteze și date reale
Ipoteza expusă mai sus nu este deloc fantezistă. Surse din cadrul Ministerului de Externe al RM, care au dorit să-și păstreze anonimatul, spun că reprezentanții Germaniei au și sugerat Chișinăului să renunțe la Legea privind principiile de bază ale statutului raioanelor din stânga Nistrului ale RM, adoptată în 2005, cu votul aproape unanim al Parlamentului (înregistrându-se doar o singură abținere). Ca și americanii la începuturi, nemții consideră că politicienii moldoveni resping în mod nejustificat, din necunoaştere (cum să nu fim ignoranți!?), ideea federalizării, care este una fiabilă în Germania și în alte state europene, îndemnându-i pe liderii moldoveni să se debaraseze de „fobia” față de această variantă de soluționare a conflictului, deoarece nu este cu putință ca Moscova să accepte altă formă, decât federativă, de constituire a viitorului stat moldovenesc reîntregit. Ce coincidență a punctului de vedere exprimat de Kosacev și reprezentanții Germaniei! Însă lucrurile nu se opresc aici. Berlinul propune Chișinăului să formeze un grup de juriști specializați în dreptul constituțional, de pe ambele maluri ale Nistrului, care să meargă în Germania într-o vizită de documentare asupra modului în care funcționează o Federație, ca, mai apoi, ei să fie implicați în elaborarea unei noi Constituții a RM pe principii federative.
Federațiile luptă pentru supraviețuire
Sigur, nu e nimic rău în faptul că un grup de experți va vizita Germania. Doar că modelul german, ca și cel austriac, sunt excepții în Europa. Liantul etnic ține împreună landurile din aceste țări. Nu există pericolul ca vreun land să fie controlat de o țară străină, ca în cazul nostru. Legile federale, conform Constituției germane, au supremație asupra celor locale. În general însă, statele europene neomogene din punct de vedere etnic, cu structură federativă, se confruntă cu serioase probleme de supravieţuire. Nu mai amintim de Iugoslavia și Cehoslovacia. Chiar aceeași Federație Rusă s-a transformat, de facto, într-un stat unitar, pentru a stopa tendințele centrifuge. Cu venirea lui Putin la putere, președinții „republicilor” nu mai sunt aleși de poporul pe care îl reprezintă, ci numiți de Kremlin. (Parlamentele care refuză să accepte candidatura Kremlinului sunt dizolvate.) De ce dl Kosacev nu luptă pentru o federație veritabilă în Rusia, dar dorește să spargă caracterul unitar al RM? Cazul Belgiei, pe care federalizarea din anii 1970 a adus-o la stare de blocaj politic, este poate cel mai elocvent exemplu, care ar trebui să ne determine să privim cu prudență orice încercare de devoluție, de slăbire a statului unitar. Unitatea Spaniei, care e de facto o federație, este la fel măcinată de mișcările separatiste. Chiar și în Marea Britanie au apărut semne de neliniște în legătură cu mișcarea de independență a Scoției. Decât o soluție greșită, mai bine să mai așteptăm până transnistrenii, care, orice s-ar spune, nu sunt un popor distinct, vor dori să meargă și ei în Europa. Pentru aceasta e nevoie în primul rând de democrație, care, la rândul său, nu e posibilă acolo fără o schimbare de lideri. Un stat federativ în baza RM și a Transnistriei ar fi un stat cu fundament instabil, la cheremul sforarilor de la Moscova. Ca să nu mai vorbim că, în mod automat, găgăuzii se vor pune în mișcare pentru a obține același statut cu transnistrenii.
Un fel de pact Molotov-Ribbentrop?
Dacă Germania dorește să ne ajute, ea trebuie să exercite presiuni asupra Rusiei, nu asupra noastră. Calea minimei rezistențe este optimă din punctul lor de vedere, dar nu e în interesul nostru. Dacă era bună soluția federalizării, nu mai aveam nevoie de ajutorul nemților, conflictul era rezolvat demult, cel târziu în 2003, când a fost respins memorandumul Kozak. Asta trebuie să-i spună Filat lui Merkel, când se vor întâlni la Berlin, pe 19 mai. Așa cum se văd lucrurile acum, Germania dorește să profite de noi pentru a „reabilita” Rusia, pentru a o apropia de UE, de dragul propriului interes. E un fel de pact Molotov-Ribbentrop în condițiile zilei de azi. Nu ar fi frumos din partea Germaniei să ne „vândă” Rusiei de două ori.
Sursa: Jurnal de Chișinău
