Aşa cum nu poţi avea pretenţia că informezi atunci când o faci ciuntit sau privind fie la jumătatea plină, fie la cea goală a paharului de… evenimente sau fenomene. Scriam în urmă cu câteva zile cât de periculoasă îmi pare lipsa de documentare/ignoranţa/reaua credinţă a jurnaliştilor în căutare de subiecte proaspete. Revin asupra acelor reflecţii, nu din perseverenţă sau încăpăţânare, ci pentru că s-a-ntâmplat ca astăzi să aflu cât de tare se tem basarabenii de pe malul stâng al Prutului pentru siguranţa gospodăriilor lor în urma înlăturării sârmei ghimpate de pe râul-graniţă. Iar când nu se tem, se indignează. Asta au constatat reporterii ,,Adevărului”, iar investigaţia lor a căpătat şi un titlu – ,,LA PRUT / Vor sârma ghimpată să-i apere de Uniunea Europeană”. În articol nu apare nicio opinie favorabilă acţiunii demarate anul trecut, la 10 februarie mai exact, de către autorităţile Republicii Moldova, de a desfiinţa cei 360 de kilometri de sârma ghimpată, probă a unor înţelegeri trecute între mari forţe geopolitice, de a despărţi români de români şi de a dispune de teritorii ca de dormitoare… Mai puţin că Ion Mihailenco din Măcăreşti, raionul Ungheni, a apucat să reţină atâta sârmă cât să-şi repare gardul. Reacţiile culese de reporteri ne determină să concluzionăm că sârma aceea (artefact istoric) ar trebui să-şi reia locul, nu? Puteţi citi articolul integral aici. Şi i-aş îndemna pe cei interesaţi de subiect să se oprească şi la următoarea (re)sursă online, unde am descoperit cele mai interesante fotografii prezentând starea sârmei ghimpate cu puţină vreme înainte de a fi îndepărtată…
Foto: Ion Uruşciuc
