Serviciile secrete occidentale sunt baza nucleului campaniei îndreptate împotriva statalității nerecunoscutei republici moldovenești nistrene, ele acționând inclusiv prin intermediul reprezentanțele lor dimplomatice, relatează Agenția Informațională REGNUM cu referire la un comunicat de presă oferit redacției acesteia de către Serviciul de Presă a MGB-lui transnistrean, dedicat celei de-a 19-ea aniversări de la crearea serviciilor de securitate a „RMN”.
Comunicatul conţine trimiteri la un raport special elaborat pentru această zi de către MGB-ul de la Tiraspol şi făcut public de către Vladimir Antiufeev, ministrul transnistrean al securităţii de stat . La 21 de ani de la „crearea” sa, nerecunoscuta republică moldoveneească nistreană se confruntă cu noi ameninţări, iar schimbările care au loc în şi în jurul Transnistriei au un caracter sistemic, ceea ce presupune necesitatea unei adaptări continue a poziţiei politice oficiale a Tiraspolului la condiţiile actuale pentru o mai bună împotrivire în faţa noului val de expansiune.
Conform lui Antiufeev, împotriva „RMN” a fost declanşată o campanie masivă care se deosebeşte doar la exterior de o intervenţie directă: „Împotriva noastră acţionează în regim permanent serviciile speciale ale adversarului – serviciul de informaţii şi securitate al Moldovei, serviciul militar de informaţii al Ministerului Apărării, serviciul de informaţii externe al României. Cu toate acestea nucleul generator al campaniei îl formează serviciile speciale ale Occidentului – în primul rând cele ale Marii Britanii şi Statelor Unite ale Americii, inclusiv din poziţia misiunilor lor diplomatice,” a mai adăugat Antiufeev.
Din aceste considerente ministerul de resort al nerecunoscutei republici nistrene îşi modernizează în mod continuu modalitatea de abordare a problemelor cu care se confruntă conducerea „RMN”. În acest sens sunt luate măsuri permanente de întărire a securităţii la frontieră, dar şi de dotare a organelor abilitate în domeniul securităţii.
La capitolul realizări şeful MGB a menţionat că a fost descoperită şi neutralizată o reţea subversivă a inamicului. Planificarea operativă a activităţii serviciilor de securitate se face reieşind din:
1. Influenţa Occidentului asupra proceselor regionale. UE şi SUA doresc eliminarea prezenţei Rusiei în regiune, iar pentru aceasta au fost create mecanisme şi instrumente speciale de influenţare a elitelor politice. Dinamica acestui proces creşte în ceea ce priveşte vecinii Transnistriei – Moldova şi Ucraina. Sunt alocate resurse financiare şi politice importante pentru atingerea obiectivelor strategice ale Occidentului. Confruntarea directă cu Rusia şi va conduce la abţinerea tandemul UE – SUA de a declanşa valuri de instabilitate la hotarele cu Federaţia Rusă, pentru a împiedica întărirea poziţiilor acesteia în Balcani şi Europa de Sud-Est.
2. Activizarea politică în regiune se va caracteriza printr-o alocare considerabilă de resurse politice spre Moldova şi Ucraina. În cazul Republicii Moldova aceasta se manifestă printr-o „euroadaptare” rapidă pentru integrarea Chişinăului în sfera de influenţă a occidentului. În ceea ce priveşte Ucraina – aici se doreşte transformarea acesteia într-un quasi-stat puţin controlabil, unde uşor pot apărea premize de transformare a ţării. Aspectele istorice vor contribui la aceasta, iar pretenţiile teritoriale ale României faţă de Ucraina vor juca rolul de catalizator al acestor procese (exemplu: impunerea cedării Insulei Şerpilor, precum şi scutul antirachetă). Din aceste considerente administraţia nerecunoscută de la Tiraspol îşi exprimă dorinţa pentru întărirea poziţiilor conducerii de la Kiev în regiune, dar mai ales în Transnistria, unde sunt cei mai mulţi etnici ucraineni decât în orice altă parte (se invocă apărarea drepturilor cetăţenilor ucraineni din Transnirtria de către autorităţile de la Kiev), care coincide cu interesele naţionale ucrainene.
3. „Intervenţia umanitară” şi „influenţa soft”, care ascund măsuri politice de intervenţie directă sunt utilizate de către Vest în calitate de instrument de influenţare a politicii regionale. Rusia care are mai multe posibilităţi de promovare a intereselor sale politice pe linie umanitară (proprii cetăţeni) utilizează acest instrument nesistematic. Intervenţia financiară a Rusiei nu se bucură de o promovare agresivă, precum şi cea mai mică formă de intervenţie umanitară occidentală.
Tot Antiufeev a mai adăugat că politica expectativă şi de redefinire a relaţiilor sale cu UE şi SUA este percepută de cele mai multe ori ca o decizie de cedare a Trasnistriei: „Niciun transnistrean nu va crede că Rusia ne va trăda. În caz contrar aceasta nu va mai fi Rusia. Nu avem bază pentru asemenea raţionamente.”
Sursa: REGNUM
