Dacă ați văzut dâra groasă a unei fumigene trecându-vă pe deasupra capului zilele acestea și nu știți motivul, vi-l spun eu: Chiril Gaburici.
Și pentru că este același timp al otrăvurilor stataliste la adresa identității, ce și-au spus Gaburici & Acoliții? Hai să mai învârtim și noi puțin la flașnetă! Flașneta, vă întrebați? Flaşneta cu gargară. În loc de muzică produce gargară. Deloc o joacă de amatori cu bățul în baltă: are sigla PCRM pe cutia de rezonanță și înăuntru un motoraș muzical de insidioasă extracție anti-identitară pe linia aceluiași uz de fals numit moldovenism, numai că în varianta lui așa-zis “corect politică”: ideea transformării Republicii Moldova într-o națiune civică.
Într-un comunicat de presă al Guvernului, premierul Chiril Gaburici ne aduce la cunoștință: „Republica Moldova este foarte diversificată din punct de vedere al etniilor. De aceea, trebuie să creăm condiții pentru consolidarea apartenenței civice și integrarea minorităților naționale, totodată protejându-le cultura, tradițiile, limba”. Să-ți astupi urechile cu vată pentru protecția timpanelor și mai multe nu, la cât de asurzitor răsună cozile unor șerpi cu clopoței în aceste rânduri.
Acum, să băgăm în priză aspiratorul și să aspirăm pâcla de fumigenă, pentru sănătatea bunului simț istoric. Numărăm şcolăreşte pe degete:
1) Și România este diversificată etnic, dar ați văzut-o transformată într-o națiune civică? Nu – că ar fi absurd! -, ci a fost foarte atentă la respectarea drepturilor minorităților, fapt care a determinat Uniunea Europeană să prezinte România drept un real succes și model demn de urmat în acest aspect de drept al incluziunii sociale.
2) Discuția despre națiunea civică, proiecţia aceea fantezist-“ecumenică” în care toate etniile trăiesc într-un vid „pacifist” al identității și conștiinței naționale, este o aberație perversă din următorul motiv: majoritatea cetățenilor din Republica Moldova sunt români. Deci, simplu, nu există un fundament al necesității unei națiuni civice, din moment ce esența identitară este una cât se poate de clară. Doar nu aveţi pretenţia să luăm în calcul nişte recensăminte fraudate?
3) Vă macină grija de soarta minorităţilor şi vi se ofileşte somnul princiar? Bun, atunci respectaţi-le drepturile şi cizelaţi-vă acest sector al politicilor publice, modernizaţi-l în conformitate cu principiile actuale ale drepturilor omului şi cu uzanţele democratice pure în limitele identităţii naţionale. Nu ştiţi cum s-o faceţi şi vă iese mai mereu câte un format dezastruos, cu iminenţă de regiune transnistreană? Bun, atunci copiaţi de la alţii forma de praxis.
4) Regiunea transnistreană – lăsată de izbelişte ca interes politic. Găgăuzia – lăsată de izbelişte ca interes politic. Taraclia – v-a scăpat şi asta printre degete, sunteţi profesionişti la călcatul pe bec. Şi, mai nou, iată, aveţi la inventar şi Bălţiul, care organizează referendum în câteva luni pentru autonomie extinsă faţă de Chişinău. Aşadar, să înţelegem că vă mai trebuie şi alte puncte fierbinţi de metisaj teritorial, de autonomizare-în-fel-şi-chip? Dacă tot o faceţi, înseamnă că asta urmăriţi, la firul ierbii. Şi asta urmăriţi, la firul ierbii. Pentru că la asta se ajunge prin naţiunea civică, când substanţa identitară este răzuită cu lama şi se proclamă o asemenea organizare statală. Ştim că furnica nu are cunoştinţe de politologie ori de drept internaţional, dar astea sunt lucruri la mintea furnicii: într-o astfel de variantă organizatorică, fiecare minoritate va vrea mereu mai mult, până când îşi va flutura năzuinţa de a funcţiona, administrativ, ca un stat autonom. Mai ales într-un stat precum Republica Moldova, incapabil cronic de a digera politic asemenea bule de tensiune. Mai ales când ai un prădător ca Rusia în ceafă şi pârghiile de influenţă teritorială şi dezechilibru ale Kremlinului, precum regiunea transnistreană sau Găgăuzia.
5) Domnilor, n-o mai daţi cotită, poate nu vă daţi seama, dar voi chiar funcţionaţi guvernamental ca şi când aţi guverna o naţiune civică, numai că nu este oficial numită. Uitaţi-vă la cele sus-enumerate: regiunea transnistreană, Găgăuzia (autonomie culturală, e doar o etichetă, acolo e deja altfel de autonomie) Taraclia şi, ultima intrată în top, Bălţiul, patru obiective pe care le-aţi scăpat programatic total de sub control, deşi se află pe teritoriul vostru.
6) În fine, cu cât mai multe autonomii, cu atât mai bine pentru paralizia saprofagă în care vreţi să ţineţi populaţia. Nu-i aşa, domnule Gaburici?
Culmea Republicii Moldova (în accepţiunea practicii politice guvernamentale prezente şi trecute): să ai identitate, dar să te ciupeşti cu unghiile pe piele, poate, poate o să-ţi mai apară pe corp o altă autonomie.
