,,Cetățenii care sunt în mod individual lipsiți de putere nu anticipează foarte clar forța pe care o pot obține prin unitate; ea trebuie expusă pentru a fi înțeleasă”, scria Tocqueville în 1840, sintetizând o preocupare ulterioară a specialiștilor în mișcările sociale: asocierea publică, prin intermediul căreia sunt exprimate revendicări comune cu privire la drepturile și bunăstarea atât ale celor care se asociază, precum și ale altora, care dramatizează acele preocupări și cerințe și care pretind o soluționare, ajunge contrapondere la sistemul politic care tinde să devină, în esența sa, oligarhic.
Incapacitatea de a asigura o stabilitate politică în Republica Moldova, după alegerile parlamentare din 30 noiembrie 2014, a periclitat procesul de echilibrare între societatea civilă și elita politică, clivajul dintre cele două câmpuri sociale fiind relevat de apariția protestelor stradale. Retragerea tiptilă din proiectul euroatlantic prin formarea unei coaliții minoritare de guvernare la Chișinău, susținută indirect de comuniștii scoși din joc după aprilie 2009, precum și ,,jaful secolului” care a făcut ”pierdute” 15 procente din PIB-ul Republicii Moldova și care pregătește un Big Bang al scumpirilor și al tăierilor salariale, au zăvorât cu nouă uși de fier și cu nouă lacăte mari cămara oportunităților din palatul fermecat al democrației în stânga Prutului. Agresiunea rusească împotriva Ucrainei, exercițiile militare ale trupelor rusești din regiunea transnistreană, urecheala europenilor și insistențele americanilor în sensul continuării reformelor în justiție și eradicarea corupției, apariția unor noi focare separatiste (Bălți și Taraclia) și șantajul economic practicat de Moscova împotriva producătorilor de la Chișinău sunt alte puncte nevralgice care generează amplificarea neliniștii sociale în Republica Moldova.
Nu doar timpul nu mai are răbdare la Chișinău. Zeci de mii de persoane au ieșit în stradă de-a lungul ultimelor luni, strigând ,,Unire, frați români!”, ,,Parlament la București!”, ,,Miliardul înapoi!”, ,,Jos mafia!”, ,,Unitate națională!”, într-o încercare de a reface echilibrul social prin acțiune directă și vizibilă și prin resetarea agendei publice spre asumarea proiectului național ca unică variantă de dezvoltare pentru Republica Moldova.
