Motto
Fii demn, în tine s-au strâns şi trăiesc toţi strămoşii tăi.
Valeriu Butulescu, poet şi dramaturg român
Permiţându-le ruşilor să-şi şteargă picioarele de preşedintele interimar al Republicii Moldova, să-l taxeze drept „psihopat” şi „analfabet”, partenerii săi din Alianţă îşi lasă, de fapt, toţi cetăţenii singuri în faţa unei mari pacoste ce se revarsă peste ei. Îi abandonează în faţa urii dezlănţuite a Moscovei.
Caricaturizându-l pe Ghimpu, ruşii ne insultă pe noi toţi
Prin faptul că îl culpabilizează pe Mihai Ghimpu şi se disociază de decretul său, ceilalţi lideri ai AIE, cu voie sau fără voie, ţintesc nu în liderul PL, ci în fiecare dintre noi. Întorc spatele poporului, istoriei naţionale şi propriei lor condiţii politice.
Le place ori nu, dar, dezicându-se de Ghimpu, evitând să riposteze ultrajului rusesc, colegii săi de coaliţie, vrând-nevrând, se solidarizează cu o putere străină care trage cu rea-voinţă în Republica Moldova, căutând s-o umilească cu tot dinadinsul. Pentru că executarea morală a şefului statului, oricum ai suci-o, este un act de agresiune politică.
Jignindu-l pe Ghimpu, Kremlinul ne calcă în picioare pe noi toţi. Când Ministerul de Externe de la Moscova afirmă cum că decretul ar fi „o prostie”, diplomaţia rusă vrea să spună, de fapt, că-i „prost” nu doar şeful statului, dar şi orişice cetăţean al Republicii Moldova care consideră, ca şi el, că la 28 iunie 1940 URSS a săvârşit un rapt teritorial împotriva României şi a ocupat Basarabia. Ridiculizându-l pe preşedintele interimar, ruşii ne caricaturizează şi ne batjocoresc pe noi toţi. Fără nicio excepţie. Inclusiv pe Filat, Urechean, Lupu etc. Chiar să nu fie clar asta?
Kosaciov şi Urechean, doi într-un gând
De altfel, nu există niciun stat în lume unde opoziţia şi-ar permite să aplaude un amestec brutal şi ofensator în afacerile interne ale ţării sale. La noi însă preşedintele interimar este agresat nu numai de Rusia şi de coloana ei a cincea în persoana lui Voronin, ci şi de unii dintre colegii săi din coaliţia de guvernământ. Aceştia se integrează atât de bine în corul celor care împroaşcă de pretutindeni cu sudălmi în Ghimpu, încât este greu să faci vreo distincţie între ei şi denigratorii săi din afară. Parcă ar fi cu toţii într-un marş şi într-un gând.
Ce deosebire vedeţi, de exemplu, între legislatorul rus Konstantin Kosaciov şi legislatorul moldovean Serafim Urechean? Ambii susţin că Mihai Ghimpu ar trebui să plătească pentru ceea ce a făcut. Este dificil să descoperi vreo diferenţă între deputatul Dumei de Stat, Konstantin Zatulin, care propune ca Rusia să recunoască independenţa autoproclamatei republici nistrene, şi deputatul Parlamentului de la Chişinău Marian Lupu, care-i cere colegului său de Alianţă anularea decretului.
Ce trebuie să anuleze preşedintele interimar, dle Lupu? Agresiunea sovietică din 1940? Comemorarea victimelor ocupaţiei bolşevice? Cererea de retragere a trupelor ruse din estul Republicii Moldova?
În treacăt fie spus, Mihai Ghimpu, în decretul său, n-a inventat nimic nou. El nu-i deloc original. Invazia Armatei Roşii în Basarabia e o axiomă istorică. Şi Vlad Filat, şi Serafim Urechean au spus şi ei că în 1940 a fost ocupaţie sovietică în Basarabia. Marian Lupu şi Dumitru Diacov au deplâns recent deportările de acum 70 de ani, dar şi cele de mai târziu. Urma doar ca aceste lucruri arhicunoscute să capete o formă juridică, fapt pe care l-a făcut preşedintele interimar.
Un gest de reparaţie istorică
Ce i se reproşează, deci, lui Mihai Ghimpu? Faptul că nu a coordonat decretul cu ceilalţi trei lideri ai Alianţei? Să fim serioşi! Toţi fruntaşii AIE au ştiut din timp că preşedintele interimar va emite un atare document. Mai mult chiar. Toată lumea conştientă din societatea noastră aştepta ca AIE, la 70 de ani de la invadarea sovietică a Basarabiei, să facă un gest simbolic de reparaţie istorică fără de care o plenară deşteptare naţională nu este cu putinţă. Pentru că, orice s-ar spune, ideea este primară şi materia este secundară. Fără o revigorare mentală nu este cu putinţă o renaştere economică sau socială.
Se mai obiectează că, prin modul în care a formulat decretul, Mihai Ghimpu îşi depăşeşte prerogativele prezidenţiale. Să presupunem. Dar anulează oare acest fapt adevărul istoric? Scuză asta lipsa de reacţie la insultele ce curg de la Moscova?
Să nu ni se spună numai că decretul lui Ghimpu ar avea o motivaţie electorală. Şi ce dacă? Este perfect când interesul de partid coincide cu cel naţional.
Şi pe urmă, toate oalele se sparg acum de capul lui Ghimpu. Până la prezumtiva sa fericire electorală e un drum lung şi primejdios care urmează încă să fie străbătut. Liderul PL trebuie să supravieţuiască politic. Numai în cazul în care va rezista terorii psihologice la care este supus acum şi la Moscova, şi la Chişinău, va putea urmări ulterior şi un succes electoral. Ceva îmi spune însă că el ar fi semnat decretul cu pricina chiar şi în cazul în care ar fi ştiut cu exactitate că acesta va pune capăt carierei sale politice.
În schimb, refuzul unora dintre colegii săi din Alianţă de a spune lucrurilor pe nume, de a participa la comemorarea victimelor ocupaţiei este într-adevăr pură speculaţie electorală. Iar dacă nu este, înseamnă că la mijloc nu-i decât o laşitate ordinară. O frică viscerală de Putin fără nicio conotaţie politică. Să aleagă ei înşişi ce le place mai mult.
Nimeni nu ne poate lua demnitatea, dacă n-o dăm noi
Parafrazându-l pe Sfântul Augustin, dacă demnitate nu e, nimic nu e. Capul plecat nu merită respect. Prosternarea umilă în faţa celor puternici nu echivalează cu pragmatismul, după cum îşi închipuie unii politicieni de la noi. Milogeala nu provoacă nimic altceva în afară de silă. Putin, de exemplu, îl considera pe Voronin un om de nimic, fără minte şi fără şira spinării, chit că paria pe el la Chişinău, întrucât nu avea de ales.
Liderii AIE nu au cum câştiga simpatia Kremlinului întrucât acesta nu-şi face iluzii în ceea ce priveşte convingerile lor prooccidentale. Singurul lucru, în schimb, pe care îl pot obţine dnii Filat, Lupu, Urechean şi Ghimpu, în relaţiile cu Moscova, este să impună respect. Să reprezinte ţara cu fruntea sus, nu cu spinările încovoiate spre azimuturile răsăritene. Să se comporte cu demnitatea de care au dat dovadă politicienii baltici care nu s-au închinat fostei metropole, deşi Kremlinul în repetate rânduri a pus asupra lor toate tunurile propagandistice posibile.
Liderii AIE numai împreună vor învinge. Cot la cot cu poporul lor. În caz contrar, vor fi executaţi de Rusia câte unul. Primul pe listă este Mihai Ghimpu. Va veni însă şi rândul celorlalţi. Să nu se bucure azi că ruşii îl diabolizează pe liderul PL. Nu vor fi cruţaţi nici ei. Vor fi izolaţi şi vânaţi cu toţii în momentul când vor rămâne singuri. Singuri în faţa urii.
Sursa: bogatu.voceabasarabiei.net