Oricine vorbeşte alarmist despre Renato Usatîi are tot dreptul să o facă, nu comite nicio grosolănie interpretativă.
Usatîi nu are nici schizofrenia ideologică a lui Vadim Tudor, nici turbăciunea revizionistă a lui Vladimir Jirinovski. El este un produs tipologic pur al borfaşilor de utilitate kaghebistă obţinuţi în eprubeta crimei organizate din fostul spaţiu sovietic. La o primă vedere superficială, poţi zice că n-ai de-a face decât cu un scelerat teribilist evadat din Familia Addams, cu un subdezvoltat politic care nu poate acţiona decât prin scandaluri efemere. Dar asta este cea mai ilucidă atitudine posibilă faţă de unul precum Usatîi. Aşa-zisele lui „clovnerii” conţin unele dintre cele mai promiţătoare iminenţe. Când toţi credeau că va fi doar o paiaţă insalubră care se va evapora odată cu sfârşitul alegerilor parlamentare de anul trecut, hop!, „clovnul” a ajuns primar de Bălţi câteva luni mai târziu, într-un buzunar cu banii Moscovei, în altul cu telecomanda care dirijează diverşi indivizi cocoţaţi la vârful SIS, cum ar fi Alexandru Jizdan şi Alexandru Pânzari. Apoi, hop!, „clovnul” în fruntea unor mase năduşite de protestatari, ameninţând Parlamentul cu reconstituiri de urgie leninistă. Apoi, hop!, „clovnul” rânjind aluziv într-un selfie după ce s-a dus putoarea celor 3 tone de fecale vărsate la ordinul lui cu vidanja în pragul sediului PLDM. Apoi, hop!, „clovnul”, ca-n romanele lui John Le Carré, servind publicului interceptările conversaţiilor telefonice dintre Filat şi Shor. Cu un „program-spion” de 300 de euro, cică. Valeriu Dediu, fostul director adjunct al SIS, susţine că, de fapt, Usatîi ar fi folosit o aparatură sofisticată pusă la dispoziţie de serviciile secrete ruse de peste gard, de la Tiraspol. Eu zic altceva: că Valeriu Dediu se face că nu vede ceva. Ce nevoie ar fi avut Usatîi să apeleze la „urechiştii” FSB-ului din regiunea transnistreană, atâta timp cât are, cu slava lui Plahotniuc, în menajeria sa doi salahori de informaţii din interiorul SIS?
Ceea ce mulţi nu vor să priceapă în cazul lui Usatîi este că acolo unde încape balta de rahat în numele „umorului”, poate încăpea şi explozia maşinii-capcană în numele „dreptăţii populare”. Vi se pare cumva că în documentarul RISE Project „Asasin în lege” Renato Usatîi ţine în mână o mitralieră care trage cu baloane de săpun sau o mitralieră care, vorba aia, nu ştie de glumă? Ca să ştim despre ce vorbim…
În romanul lui Le Carré „Tinker Tailor Soldier Spy”, unul dintre personaje, Ricki Tarr, un „scalp-hunter” (cel care recrutează spionii în serviciile secrete), spune:„Tot ceea ce Circul crede că-i aur, e rahat”.
Aşa şi cu mutările lui Usatîi: tot ceea ce Circul crede că-i rahat, e strategie care deja i-a păcălit.
