Locuitorii satului Mirești din raionul Hâncești se vor putea informa în legătură cu viața și lucrările lui George Călinescu prin intermediul unei expoziții organizate de Institutul Cultural Român „Mihai Eminescu” din Chișinău.
Expoziția „George Călinescu – scriitor, istoric şi teoretician al literaturii române” conţine fotografii, date biografice, articole, fragmente de proză, poezii, texte critice și aprecieri ale criticilor și va fi vernisată pe 26 aprilie, începând cu ora 13.00, la gimnaziul din satul Mirești. La eveniment va participa acad. Valeriu Matei, directorul ICR Chișinău, se arată într-un comunicat de presă.
Organizatorii anunță că expoziţia va fi deschisă până pe data de 26 mai.
George Călinescu s-a născut la 19 iunie 1899, în București. În 1923 a absolvit Facultatea de Litere și Filozofie din București și a fost apoi profesor de limbă italiană la câteva licee din Bucureşti și Timișoara. A plecat să studieze la Roma, cu o bursă oferită de instituţia Academia din România, pe care o fondase profesorul si istoricul Vasile Pîrvan.
În 1926 era profesor la Liceul Gh. Șincai din Capitală și frecventa cenaclul literar „Sburătorul” al lui Eugen Lovinescu, în 1927 redacta revista Sinteza. S-a căsătorit în 1929. Peste un an edita propria revistă, „Capricorn”, în 1931 era cronicar la revista „Viața românească”. În 1933 a început să publice „Cronica mizantropului” în „Adevărul” literar si artistic.
A realizat studii despre viața și opera unor scriitori români ca: „Viața lui Mihai Eminescu”, „Opera lui Mihai Eminescu”, „Viața lui Ion Creangă”.
A scris studii și eseuri despre literatura universală: „Impresii asupra literaturii spaniole”, „Scriitori străini”.
Preocupat de folclorul românesc, a studiat basmele populare și a scris „Estetica basmului”.
În 1937 a devenit doctor în litere și filozofie și a fost numit conferenţiar de estetică și critică literară la Universitatea din Iaşi. Prelegerile sale se regăsesc în cuprinsului volumului „Principii de estetică” (1939), altele au constituit punctul de plecare pentru capitole din „Istoria literaturii române de la origini pâna în prezent”, prima operă româneasca de istorie literară.
A scris 2 volume de poezii: „Poesii” (1937) și „Lauda lucrurilor” (1963), 3 volume de teatru: „Şun, mit mongol sau Calea neturburată” (1940), „Ludovic al XIX-lea” (1964), „Teatru” (1965), 5 volume de proză: „Cartea nunţii” (1933), „Enigma Otiliei” (1938), „Trei nuvele” (1949), „Bietul Ioanide” (1953), „Scrinul negru” (1965), 2 volume cu impresii de călătorie: „Kiev, Moscova, Leningrad” (1949), „Am fost în China nouă” (1953).
A murit pe 12 martie 1965, la Sanatoriul Otopeni.
