Ucraina marchează astăzi 30 de ani de la cel mai mare cataclism nuclear din istorie, explozia reactorului de la centrala nucleară de la Cernobîl.
Privind retrospectiv pe firul istoriei, grandomania sovietică în domeniul energiei nucleare nu viza doar Ucraina pentru a-şi materializa „fanteziile nuclearocentrice”, ci şi Republica Moldova făcea parte din plan.
La începutul anilor 1970, autorităţile sovietice din Republica Moldova planificau construirea unei centrale aproape de mărimea celei de la Cernobîl, dacă nu chiar mai mare. Construcţia industrială ar fi urmat să fie dotată cu reactoare nucleare de tip RBMK-1000, exact după modelul reactoarelor de la Cernobîl.
Mold-Street dedică o retrospectivă acestei file de istorie.
Boris Carpov, la acea dată şeful Departamentului „Moldglavenergo”, susţine într-un articol că Ivan Bodiul, primul secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist al Moldovei (CC al PCM), s-a opus proiectului, impunând chiar şi o interdicţie în acest sens. Motivele? Nu au fost nici până azi elucidate. Nu aceeaşi avea să fie însă decizia lui Bodiul peste un deceniu, când, înainte de a părăsi postul de la Chişinău pentru unul la Moscova, acesta avea să discute, în cadrul unei consfătuiri a conducerii republicii, despre necesitatea construirii unei centrale nucleare în RSS Moldovenească. Schimbarea de atitudine? „De ce majoritatea republicilor URSS au construit, construiesc sau planifică construcţia de centrale nucleare, iar noi stăm şi aşteptăm?”, se întreba atunci Bodiul.
În anul 1977, Semion Grosu, preşedintele Sovietului de Miniştri al RSSM, adresa o solicitare Moscovei privind necesitatea construirii unei centrale nucleare, precizând că „RSS Moldovenească ar avea nevoie stringentă de astfel de instalaţii”. Greu de înţeles această „urgenţă”, din moment ce o parte considerabilă din energia electrică produsă la la Cuciurgan era exportată în Bulgaria.
Proiectul a fost elaborat în regim de urgenţă. Până în 1984, comuniştii, cu tipicul heirupism al imperiului sovietic, au reuşit elaborarea şi coordonarea întregii documentaţii tehnice pentru viitoarea centrală nucleară, care urma să aibă o putere instalată de 6.000 MW pe baza a şase reactoare VVER-1000 (de generaţia a treia, relatează fostul şef al „Moldglavenergo”.
Aceasta ar fi fost cea mai mare centrală electrică din Republica Moldova şi una dintre cele mai mari din Europa. Mai exact, a doua după centrala nucleară din Zaporojie, Ucraina.
Printre locaţiile unde avea să fie construit colosul energetic se numărau Etulia, Vulcăneşti sau raionul Grigoriopol, pe malul stâng al Nistrului, alegându-se ultima variantă.
Citiţi aici materialul integral.
Împlinirea a treizeci de ani de la cel mai grav accident nuclear din lume a atras o atenţie suplimentară, în contextul iminentei finalizări a unei structuri gigante placate cu oţel, în valoare de 1,5 miliarde de euro, care va înconjura vechiul reactor ucrainean şi care va preveni scurgerile suplimentare de substanţe radioactive pentru următorii 100 de ani, informează The Straits Times.
Peste 40 de guverne au făcut donaţii pentru finalizarea acestui proiect vital.
Chiar şi cu noua structură, zona înconjurătoare, de aproximativ 2.600 de kilometri pătraţi de pădure, va rămâne în mare parte nelocuibilă şi închisă pentru vizitatorii neautorizaţi.
Potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS) şi Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică (AIEA), aproximativ 4.000 de oameni au murit din cauza efectelor radioactive directe ale dezastrului nuclear. Însă bilanţul ar fi mult mai mare.
„La nivel mondial, au murit 1,44 milioane de oameni”, afirmă Aleksei Iablokov, fost consilier pentru mediu al preşedintelui rus Boris Elţîn.
Fizicianul belarus Georgi Lepin, vicepreşedintele Asociaţiei membrilor echipei de intervenţie de la Cernobîl, afirmă că 13.000 de persoane implicate în lucrările de izolare a reactorului au murit, iar alte 70.000 s-au îmbolnăvit grav, conform cotidianului american Miami Herald.
Un studiu al Naţiunilor Unite relevă că „aproximativ cinci milioane de oameni” afectaţi de contaminarea radioactivă locuiesc în Ucraina, Belarus şi Rusia.
