În perioada 27-29 mai, la Sibiu, s-a desfășurat Conferința Internațională Relații Internaționale, Științe Politice și Studii de Securitate, organizată de Universitatea „Lucian Blaga”. Conferința este la cea de-a X-a ediție, iar în cadrul acesteia, deja de 4 ani are loc un workshop dedicat conflictului transnistrean. Anul acesta, workshop-ul s-a intitulat „Transnistria: formatul problemei și posibile soluții”. Și de data aceasta, la Sibiu, s-au reunit o parte din membrii Comisiei Unificate de Control a Republicii Moldova și mai multe persoane din diferite domenii sociale din Republica Moldova și regiunea transnistreană, persoane care au posibilitatea de a se implica în rezolvarea conflictului.
Aurelian Lavric, de la Academia Forțelor Militare Armate „Alexandru cel Bun” din Chișinău a susținut o prelegere foarte concisă, susținând ideea că acest conflict își are originea în anumite vulnerabilități, iar una din aceste vulnerabilități ale Republicii Moldova este caracterul multietnic al acesteia. De exemplu, în Găgăuzia, predarea în școli se face, în continuare, în limba rusă, deși, în 1994 găgăuzii au, în principal, revendicări identitare, de conservare și păstrare a limbii materne, a etnicității și tradițiilor.
Divizarea societății din Republica Moldova în pro-europeni și pro-ruși este, iarăși un factor care creează disensiuni și scindează populația într-un mod negativ. Semnarea Acordului de Asociere cu UE, a accentuat această divizare, scoțând la suprafață probleme care, până atunci, poate că nu erau atât de vizibile: proasta integrare a minorităților, comunicarea interetnică precară, deficitară, minoritățile etnice și lingvistice privind cu scepticism această apropiere de Europa, simțindu-se amenințate. Acest fenomen poate fi considerat o altă formă de separatism (altul decât cel transnistrean). Divizarea societății în ceea ce privește vectorul european nu est cumva un răspuns că, de fapt, opinia populației est diferită? Că o bună parte din moldoveni nu își doresc, de fapt, să ne integrăm în Uniunea Europeană?
În ceea ce privește Semnarea acordului de asociere cu UE de către Republica Moldova, dar și apropierea tot mai frecventă și mai strânsă cu Statele Unite și NATO, intensifică tendințele separatiste în zona Nistrului. Tiraspolul este foarte reticent în această direcție, refuzând vehement orice colaborare și soluționare a conflictului, atât timp cât Chișinăul manifestă un caracter pro-european. Acest fapt, transformă Republica Moldova într-un furnizor de insecuritate în regiunea Mării Negre, alături de Ucraina, asigurând o instabilitate politică, economică și militară în această zonă.
Andrey Devyatkov, de la Institutul de Științe Economice din Moscova consideră că numeroși factori externi și interni influențează reluarea/avansarea negocierilor din formatul 5+2. Dacă inițial, în anul 1992, s-a propus un termen de 6-12 luni pentru rezolvarea acestui conflict, realitatea a demonstrat contrariul – au trecut aproximativ 25 de ani, iar conflictul este, în continuare nerezolvat. Dintre factorii interni menționați de Devyatkov se numără și faptul că de aproximativ 2 ani, regiunea transnistreană trece printr-o serie de procese sociale, economice și politice care îi influențează evoluția (reduceri salariale drastice, amânarea salariilor și pensiilor, scumpirea serviciilor și a produselor alimentare etc.). Disensiunile dintre liderul actual de la Tiraspol, Șevciuk, și Sovietul Suprem afectează procesul de reluare a negocierilor, Tiraspolul considerând că problemele interne sunt mai importante decât negocierile. La acestea se adaugă schimbările politice de la Chișinău, perindarea la conducere a mai multor guverne într-o perioadă scurtă, disensiunile dintre stânga și dreapta politică din Republica Moldova etc.
Devyatkov mai susține că Moscova este interesată de crearea unor condiții favorabile pentru dezvoltarea economică din regiunea transnistreană, dar și aplanarea conflictelor dintre Tiraspol și Chișinău și evitarea creării unor bariere economice, sociale inexistente. Soluționarea problemelor la nivel sectorial poate fi o soluție mult mai eficientă decât negocierile în formatul 5+2.
O altă idee interesantă emisă de Andrey Devyatkov este faptul că Moscova este deosebit de deranjată de influența politică a Statelor Unite asupra Republicii Moldova. Devyatkov consideră că această influență este negativă, afectând direct dinamica și evoluția procesului de rezolvare a conflictului. Un alt factor negativ este prezența scutului antirachetă din România. Prezența NATO atât de aproape Federația Rusă evidențiază faptul că Transnistria este un focar de conflict în zona Mării Negre, transformând regiunea transnistreană în „ceva” deranjant și mult prea vizibil.
În ceea ce privește procesul de negocieri, atât reprezentanții de la Chișinău, cât și cei de la Tiraspol au recunoscut faptul că se confruntă cu probleme stringente, de ordin economic, social, din păcate, politizarea acestui proces de negociere face ca adevăratele probleme să fie trecute cu vederea. Limitarea discuțiilor și negocierilor la un context formal, afectează în mod direct, negativ populația din regiunea transnistreană, privând-o de anumite beneficii sociale, de drepturi. Păstrarea neutralității Republicii Moldova este „amenințată” de extinderea frontierelor NATO, iar păstrarea neutralității este o condiție obligatorie în menținerea negocierilor cu Transnistria.
Pe parcursul workshop-ului s-a discutat destul de frecvent despre rolul jucat de Ucraina în această ecuație. Faptul că Ucraina se confruntă cu probleme militare pe teritoriul său și nu deține controlul total asupra teritoriului, este un motiv destul de întemeiat pentru ne-reluarea negocierilor din formatul 5+2. Federația Rusă este preocupată de problemele economice survenite în urma conflictului cu Ucraina, Uniunea Europeană se confruntă cu o serioasă criză a imigranților, iar Republica Moldova trece printr-o serioasă criză politică și economică. Deci, practic, toți actorii participanți la negocierilor formatului 5+2 se confruntă cu probleme care primează conflictului transnistrean.
Un alt aspect foarte important, discutat în cadrul workshop-ului, este faptul că problema transnistreană în cercetarea științifică românească este foarte puțin prezentă. Impardonabil de puțin, după cum s-a exprimat profesorul Eugen Străuțiu, organizatorul acestui eveniment. Departamentul de Studii de Securitate din cadrul Universității „Lucian Blaga” din Sibiu este singurul care este preocupat să aducă din atenția mediului științific academic realitatea din regiunea transnistreană; prin organizarea anuală a acestui workshop care s-a transformat, mai mult sau mai puțin, într-un fel de cadrul de negocieri dintre Tiraspol și Chișinău, dar și prin intermediul revistei Studia Securitatis, publicându-se constant materiale despre problematica transnistreană.
Autor: Lilia Cazacu, pentru InfoPrut
