Au fost comparate cinci scrutine electorale: 1. Alegerile locale generale din 2007; 2. Alegerile parlamentare din 5 aprilie 2009; 3. Alegerile parlamentare anticipate din 29 iulie 2009; 4. Alegerile parlamentare anticipate din 28 noiembrie 2010; 5. Alegerile locale generale din 5 iunie 2011.
Comparaţia dintre rezultatele alegerilor parlamentare şi locale a fost efectuată prin prisma voturilor valabil exprimate pentru consiliile raionale şi municipale, care cuprind întreaga populaţie.
A fost urmărită evoluţia celor patru partide parlamentare actuale, respectiv, PCRM, PLDM, PDM şi PL.
La alegerile locale din 2007 cele patru partide menţionate au obţinut următoarele rezultate:
PCRM – 394.034 voturi valabil exprimate (34,18%);
PLDM – nu se înfiinţase;
PDM – 112.242 voturi valabil exprimate (9,74%);
PL – 28.314 voturi valabil exprimate (2,46%).
La alegerile parlamentare din 5 aprilie 2009, cele patru partide menţionate au obţinut următoarele rezultate:
PCRM – 760.139 voturi valabil exprimate (49,48%);
PLDM – 190.932 voturi valabil exprimate (12,43%);
PDM – nu a trecut pragul de 6%;
PL – 201.812 voturi valabil exprimate (13,14%).
La alegerile parlamentare din 29 iulie 2009, cele patru partide menţionate au obţinut următoarele rezultate:
PCRM – 706.732 voturi valabil exprimate (44,7%);
PLDM – 262.028 voturi valabil exprimate (16,6%);
PDM – 198.268 voturi valabil exprimate (12,5%);
PL – 232.108 voturi valabil exprimate (14,7%).
La alegerile parlamentare din 28 noiembrie 2010, cele patru partide menţionate au obţinut următoarele rezultate:
PCRM – 676.761 voturi valabil exprimate (39,3%);
PLDM – 506.365 voturi valabil exprimate (29,4%);
PDM – 218.847 voturi valabil exprimate (12,7%);
PL – 171.434 voturi valabil exprimate (10,0%).
La alegerile locale din 2011, cele patru partide menţionate au obţinut următoarele rezultate:
PCRM – 511.737 voturi valabil exprimate (36,9%);
PLDM – 312.728 voturi valabil exprimate (22,55%);
PDM – 213.154 voturi valabil exprimate (15,37%);
PL – 225.358 voturi valabil exprimate (16,25%).
Numărul total de voturi valabil exprimate a fost următorul:
2007 – 1.152.500
2009 (5 aprilie) – 1.537.087
2009 (29 iulie) – 1.581.517
2010 – 1.721.037
2011 – 1.387.821
Una din diferenţele semnificative dintre alegerile parlamentare şi cele locale constă în participarea/neparticiparea la vot a cetăţenilor moldoveni aflaţi peste hotare.
Astfel, numărul total de voturi valabil exprimate ale cetăţenilor aflaţi în străinătate a fost următorul:
2009 (5 aprilie) – 16.797
2009 (29 iulie) – 17.482
2010 (28 noiembrie) – 63.986
Creşterea de aproape patru ori a numărului de votanţi din străinătate în 2010 se datorează înfiinţării unui număr important de noi secţii de votare în alte ţări, fapt care a favorizat AIE. Astfel, în 2010 PCRM, din totalul de 63.986 de voturi venite din străinătate, a obţinut doar 4380 (sau 6,8%), iar restul din aceste voturi (93,2%) le-au obţinut AIE. Dacă din totalul voturilor valabil exprimate la parlamentarele din 2010 scădem voturile venite de peste hotare pentru fiecare partid (PLDM – 31.958; PL – 16.299; PDM – 5.693; PCRM – 4.380), atunci aflăm rezultatele procentuale ale partidelor obţinute în interiorul ţării. Astfel, în interiorul ţării la 28 noiembrie 2010 PCRM a obţinut 40,6%, PLDM – 28,6%, PDM – 12,7% şi PL – 9,4%. Anume acest procentaj e mai corect să fie utilizat la comparaţiile dintre rezultatele alegerilor locale şi cele parlamentare.
Alegerile locale din 5 iunie 2011 s-au caracterizat prin faptul că, în municipiile Chişinău şi Bălţi, a crescut semnificativ ponderea PCRM faţă de cea din parlamentarele din 2010 şi de aceea în analiza noastră ulterioară vom diviza teritorial rezultatele acestor alegeri în trei părţi distincte:
A) municipiul Chişinău;
B) municipiul Bălţi;
C) restul ţării.
A. Municipiul Chişinău
Dacă la alegerile parlamentare din 2010 în Chişinău pentru PCRM au votat 40,2%, în 2011, la locale, au votat 46,11% (o creştere de cca 6%). Această creştere a avut loc pe fondul unei descreşteri a numărului participanţilor la vot: în 2010 au participat la vot 431.864 de persoane, iar în 2011 au participat 344.866 (o scădere de 87.000 de votanţi).
Rezultatele oficiale ale partidelor parlamentare democratice în cele două scrutine sunt:
2010 2011
PLDM – 28,4% 14,0%
PL – 16,0% 31,8%
PDM – 8,2% 3,1%
B. Municipiul Bălţi
Dacă la alegerile parlamentare din 2010 în Bălţi pentru PCRM au votat 56,9%, în 2011, la locale, au votat 63,49% (o creştere de cca 6,6%). Şi în acest municipiu, creşterea ponderii comuniştilor a avut loc pe fundalul unei descreşteri a numărului participanţilor la vot: în 2010 au participat la vot 63.876 de persoane, iar în 2011- 44.424 (o scădere de 19.452 votanţi). Situaţia celorlalte partide parlamentare în acest municipiu este următoarea:
2010 2011
PLDM – 18,3% 12,7%
PL – 4,9% 6,1%
PDM – 14,0% 5,3%
C. Restul ţării
La alegerile parlamentare din 2010 în restul ţării pentru PCRM au votat 39,8%, iar în 2011, la locale, au votat 32,5% (o descreştere de cca 7,3%!). Situaţia celorlalte partide parlamentare este următoarea:
2010 2011
PLDM – 29,3% 25,9%
PL – 7,1% 11,3%
PDM – 14,6% 20,0%
Deoarece în Republica Moldova votul etnic are o importanţă deosebită, considerăm necesar de a prezenta structura populaţiei după naţionalitate, utilizând datele recensământului din 2004:
Municipiul Chişinău:
Moldo-români – 72,1%
Ruşi – 13,9%
Ucraineni – 8,3%
Alte naţionalităţi – 5,7%
Municipiul Bălţi:
Moldo-români – 54,2%
Ruşi – 19,2%
Ucraineni – 23,7%
Alte naţionalităţi – 2,9%
Restul ţării:
Moldo-români – 80,8%
Ruşi – 3,0%
Ucraineni – 7,6%
Alte naţionalităţi – 8,6%
CONCLUZII:
1. După „revoluţia twitter” din 7 aprilie 2009, PCRM se află într-o cădere dramatică, ponderea acestuia în spectrul politic diminuându-se cu peste un sfert, involuţia acestui partid fiind următoarea: 49,5% la 5 aprilie 2009; 44,7% la 29 iulie 2009; 39,3% la 28 noiembrie 2010 şi 36,9% la 5 iunie 2011.
2. Această scădere clară a ratingului PCRM are loc datorită creşterii nivelului de informare şi, implicit, de conştiinţă a populaţiei, ceea ce se datorează revoltei tinerilor din 7 aprilie 2009, precum şi apariţiei unor noi posturi de televiziune independente, creşterii accesului populaţiei la Internet, influenţei moldovenilor plecaţi la lucru în străinătate asupra mentalităţii celor rămaşi în ţară etc. Factorii enumeraţi au contribuit la creşterea activismului populaţiei, adică a creşterii prezenţei la vot atât la alegerile parlamentare (de la 1.537.087 la 5 aprilie până la 1.721.037 la 28 noiembrie 2010), cât şi la alegerile locale (de la 1.152.500 în 2007 până la 1.387.821 la 5 iunie 2011).
3. Fiind conştienţi de această involuţie, la alegerile din 5 iunie 2011 strategii PCRM au concentrat eforturile partidului (umane, financiare, logistice, informaţionale etc.) în zonele unde cetăţenii de etnie rusă şi ucraineană au o pondere semnificativă, de exemplu, la Chişinău şi Bălţi, (dacă la Chişinău cota procentuală de moldo-români este de 72,1%, la Bălţi – de 54,2%, în restul ţării, fără Transnistria, această cotă este de 80,8%). Este cunoscut că rata de participare la alegerile locale este mai scăzută decât la cele parlamentare, fapt care la Chişinău s-a reflectat în scăderea numărului de votanţi cu circa 87.000 la 5 iunie 2011 faţă de 28 noiembrie 2010, dar datorită concentrării eforturilor PCRM la Chişinău pierderile comuniştilor au fost de doar circa 14.600 de votanţi, pe când AIE a pierdut circa 72.400 de votanţi.
4. Pierderile mai mari de voturi ale AIE comparativ cu pierderile PCRM la alegerile din 5 iunie 2011 din municipiul Chişinău se datorează şi greşelilor Alianţei, cum ar fi: stagnarea procesului de aflare a adevărului despre evenimentele din 7 aprilie 2009, ceea ce provoacă nemulţumirea justificată a populaţiei, îndeosebi a tinerilor; lipsa unor procese privind ilegalităţile comise de reprezentanţii PCRM, despre care presa a făcut numeroase dezvăluiri de-a lungul ultimilor ani; neînţelegerile din interiorul AIE, abil speculate de PCRM, inclusiv nepromovarea unei candidaturi unice la funcţia de primar al municipiului Chişinău.
Ţinând cont de faptul că, în 2010, pentru PCRM au votat 173.604 persoane, iar în 2011 – pentru PCRM au votat 159.003, constatăm că din cei 87.000, care nu s-au prezentat la vot, 14.600 ar fi fost procomunişti, iar restul de 72.400 ar fi fost simpatizanţii democraţilor. Cu alte cuvinte, dacă ar fi votat şi cei 87.000 de cetăţeni, atunci situaţia în Consiliul municipal s-ar fi prezentat astfel: PCRM – 40,3%, PL – 35,4%, PLDM – 15,5% şi PDM – 3,5%. Astfel, AIE ar fi obţinut 54,2%, adică 28 sau 29 mandate în CMC (Consiliul Municipal Chişinău).
În ceea ce priveşte alegerea primarului general al municipiului Chişinău, prezenţa la vot a celor 87.000 de cetăţeni ar fi condus la următoarea situaţie:
– Igor Dodon – 41,9%
– Dorin Chirtoacă – 51,8%
(ca fapt divers, sondajul tip exit-poll din 5 iunie a avut drept rezultat cifre apropiate de cele calculate mai sus:
– Igor Dodon – 41,0%
– Dorin Chirtoacă – 53%).
5. Cu toate că la Chişinău şi Bălţi cota procentuală a PCRM în alegerile locale din 5 iunie 2011 a crescut cu cca 6% şi, respectiv, 6,6% faţă de alegerile parlamentare din 28 noiembrie 2010, în restul ţării acest partid a suferit o scădere de la 39,8%, până la 32,5% (o descreştere de cca 7,3%!). În schimb, în restul ţării situaţia AIE este cu totul alta: dacă în alegerile parlamentare din 28 noiembrie 2010 AIE a obţinut în restul ţării (fără municipiile Chişinău şi Bălţi) 51,0%, la 5 iunie 2011 AIE a obţinut 57,2%. În ansamblu pe ţară, AIE în 28 noiembrie 2010 a obţinut 52,1%, iar la 5 iunie 2011 pentru AIE au votat 54,2%.
6. Reiese cu claritate că AIE are un trend crescător şi are rezerve importante atât în ţară cât, mai ales, la Chişinău. Rămâne ca AIE să-şi concentreze eforturile pentru a mobiliza electoratul pentru câştigarea fotoliului de primar la Chişinău, cât şi în celelalte 514 localităţi, unde va avea loc turul doi.
Departamentul Politică al TIMPULUI
Sursa: Timpul
Foto: Antena3.ro
