Republica Moldova pare să nu fi evoluat din punct de vedere politic în ultimii 20 de ani: alegerile prezidențiale din 1996 au avut practic aceleași subiecte de dezbatere precum cele din 2016. Mitropolitul Vladimir s-a implicat în campanie, a fost agitat pericolul unionismului și al conflictului transnistrean, unul din candidați a promis apropierea de Moscova și au apărut inclusiv materiale compromițătoare în ultimul moment. Până și Banca de Economii avea probleme în 1996, iar după 20 de ani aceasta se află în proces de lichidare.
Am mers la bibliotecă și am frunzărit ziarele din cele două săptămâni dinaintea turului decisiv din 1 decembrie 1996 – care avea să fie câștigat de Petru Lucinschi. În cursa către funcția supremă acesta s-a confruntat cu președintele anterior Mircea Snegur.
Petru Lucinschi a mizat extrem de mult pe farmecul său personal și a înnebunit toate alegătoarele, în timp ce oponentul său Mircea Snegur a vrut să-și creeze imaginea de om cu frică de Dumnezeu și abilități de mare gospodar. Nu i-a ieșit schema pentru că în ochii moldovencelor, tot Lucinschi era mai gospodar, mai frumos și mai priceput la vorbe. Calitate pe care jurnalistul Constantin Tănase o contesta spunând că „poporul nu-i o fată mare pe care s-o iei cu vorbe dulci”.
În 20 de ani lucrurile nu s-au schimbat prea mult. În 1996 principalele lupte se dădeau în paginile ziarelor. Fiecare publicație își declara în mod deschis susținerea pentru un candidat sau altul.
Moldova Suverană, Patria Tânără, Momentul, Săptămâna, Pământ și Oameni erau de partea candidatului independent Petru Lucinschi, iar Țara, Literatura și Arta și Glasul Națiunii se plasau în tabăra candidatului Mircea Snegur. În plus, Petru Lucinschi a beneficiat de sprijinul deschis al presei de limbă rusă.
În discuție erau puse aceleași teme controversate: unionismul, relațiile cu Rusia, federalizarea Republicii Moldova – iar campania electorală se centra pe ideea de viitor și trecut.
Autor: Doina Stimpovschi
Citiți articolul integral pe moldNova.