„Stimați prieteni, e timpul să ne luăm istoria înapoi. Desovietizarea și decomunizarea Republicii Moldova trebuie să continue”, se arată într-un mesaj postat de ministrul Apărării de la Chişinău, Anatol Şalaru, pe pagina sa de Facebook.
Anatol Şalaru vrea ca toate simbolurile sovietice să fie duse în muzeu, să nu mai facă parte din estetica publică a societăţii, iar monumentele „criminalului Lenin îşi au locul doar la groapa de gunoi”.
„Tancurile sovietice, cu țevile tunurilor îndreptate spre Uniunea Europeană și NATO, trebuie duse la muzeu. Monumentele criminalului Lenin își au locul doar la groapa de gunoi a istoriei. Nu ne putem integra in Europa cu ajutorul tancurilor, simbol al ocupației sovietice, al execuțiilor în masă, al deportărilor în GULAG, al foametei organizate și al deznaționalizării. Dacă vrem să construim o societate nouă, e necesar să ne debarasăm de acest balast al trecutului”, a scris ministrul Apărării pe reţeaua de socializare.
În multe zone de pe teritoriul Republicii Moldova pot fi văzute foste tancuri sovietice montate pe socluri, unele mai vechi, altele rablagite ca după un dezastru nuclear, iar altele îngrijite de parcă ar face parte dintr-un traseu muzeal. Aceste tancuri nu reprezintă doar rămăşiţele simbolice ale coşmarului sovietic, ci şi o sumă de fierătaie „memoriale” care golesc anual bugetele raionale de zeci de mii de lei pentru întreţinerea lor.
În urmă cu un an, Anatol Şalaru declanşa isterie la Moscova, după ce ordonase demontarea tancului T-34 de pe teritoriul Brigăzii de infanterie motorizată „Ştefan cel Mare”, anunţând, de asemenea, şi intenţia Ministerului Apărării de a înfiinţa un muzeu al ocupaţiei sovietice. Tunând şi fulgerând, diplomaţia rusă a catalogat imediat gestul ministrului de la Chişinău ca fiind o „blasfemie”.
Moscova tratează vestigiile istorice ale ocupaţiei sovietice ca fiind monumente, dar asta nu vizează decât exerciţiul închipuirii. Din punct de vedere juridic, fostele tancuri ale Uniunii Sovietice nu au niciun statut protejat prin lege. Tancurile, instalate majoritatea în urmă cu 46 de ani, se află în gestiunea autorităţilor locale, însă Ministerul Culturii are putere maximă de decizie asupra acestor maşinării de război. Ion Ştefăniţă, directorul Agenţiei de Inspectare şi Restaurare a Monumentelor, a explica în 2015: „Inițiativa poate veni atât de la Ministerul Culturii, cât și de la autoritățile locale, la balanța cărora se află tancurile. Astăzi, acestea nu au statut protejat, nu sunt monumente. Doar că, cred eu, inițiativa de demontare ar trebui să vină de la populație, urmare a conștientizării faptului că acestea reprezintă simboluri de propagandă”.
Un exemplu celebru de bani duşi pe apa sâmbetei, la acest capitol, îl constituie tancul de la Leuşeni, poarta de intrare în Republica Moldova dinspre Uniunea Europeană. Postamenul este amplasat pe un deal şi ţeava tancului, iţindu-se peste vârfurile copacilor, este îndreptată cât se poate de sugestiv spre România. Tancul a fost achiziţionat în 1969 cu peste 120.000 de ruble, iar în vara anului 2009 a fost renovat cu 2 milioane de lei. Consiliul raional Hânceşti a angajat chiar şi un paznic pentru tanc, plătit lunar cu 1.500 de lei. Autorităţile raionale au găsit un nou pretext de recondiţionare a soclului în 2014, cheltuind alte zeci de mii de lei, după ce pe unul dintre pereţii postamentului cineva a scris „România”.
„Ne străduim să păstrăm curățenie în acel loc, pentru că la tanc vine multă lume, turiști, localnici. Monumentul e bun. Oamenii țin la el. Pe timpul comuniștilor, se acorda o finanțare mai mare monumentului, dar acum sumele au scăzut”, explica anul trecut primarul satului Nemțeni, Gheorghe Filipschi, încercând să motiveze faptul că, în urmă cu trei ani, a lăsat tancul de la Leușeni în grija Consiliului raional Hâncești. Totuşi, primarul admitea că, în contextul apropierii Republicii Moldova de UE, tancul „nu prea se încadrează la frontiera cu România”.
În primăvara acestui an a avut loc deschiderea expoziţiei permanente a Muzeului Ocupaţiei Sovietice.
