Aproape că nu există vreun discurs de-al Dodonului în care el să nu facă referire la unionişti. Socialistul încearcă se sperie lumea cu „români unionişti”, dar reacţia firească, normală a basarabenilor sunt hohotele de râs. Pentru că nimeni nu-şi trece în CV „unionist”, chiar dacă e, pentru că „român” înseamnă oricum unionist, pentru că basarabenii sunt români, pentru că şi alte etnii din Basarabia deja s-au convins sau sunt pe cale să se convingă că Moldova nu poate exista fără România. Referirile Dodonului la unionişti sunt la fel de stupide ca referirile la limba română (limbă străină pentru el).
Dodonul sau preşedintele tuturor proştilor (cum e poreclit mai nou de multă lume) nu se sfieşte şi nu se opreşte cu ameninţările la adresa românilor unionişti. El îşi ameninţă propriul popor cu scoaterea în ilegalitate, cu exterminarea, cu răfuiala fizică din partea susţinătorilor săi, pe care îi cheamă la Chişinău („fiţi de-a gata!”). Cine sunt aceşti susţinători ai „preşedintelui tuturor proştilor” nu ştim, dar nici ucrainenii n-au ştiut cum ţara lor s-a umplut cu omuleţi verzi. Ameninţările lui Dodon la adresa românilor unionişti seamănă izbitor de tare cu ameninţările lui Hitler, doar că-s mult mai incoerente şi mai amuzante, nu prea le poţi lua în serios, chiar dacă ar fi cazul. Pe vremuri nebunii nu erau lăsaţi liberi pe străzi, ci erau duşi să se trateze.
La lansarea volumului Blocaţi în labirint de George Simion, în cadrul cenaclului Republica, am văzut de cine se teme Dodonul.