Convorbire cu doamna academician Alexandrina Cernov
Referindu-se la perioada interbelică, Nicolae Iorga afirma că „România este singura ţară înconjurată de români“. Ce ar spune acum marele savant când, iată, de aproape şapte decenii, milioane de români au devenit, prin forţa împrejurărilor, cetăţeni ai statelor vecine? Este o întrebare asupra căreia s-a aplecat în ultimii ani Ţara mamă încercând, în măsura posibilităţilor, să-şi ajute fiii aflaţi dincolo de graniţa cu Ucraina.
Despre românii din nordul Bucovinei, din sudul Basarabiei şi din Ţinutul Herţei din Ucraina am dialogat cu doamna prof. univ. dr. Alexandrina Cernov de la Universitatea din Cernăuţi.
Când am înfiinţat Glasul Bucovinei mi s-a spus franc că „nu avem nevoie de această revistă“. Am găsit însă înţelegere în ţară, unde scriitorul Augustin Buzura, pe atunci directorul Fundaţiei Culturale Române, ne-a ajutat, astfel încât revista – publicaţie ştiinţifică – este difuzată gratuit în ţară şi la românii din afara graniţelor.
O altfel de cortină
– Deşi numărul românilor din Ucraina depăşeşte 200.000 de persoane, ştirile pe care le avem în ţară despre ei sunt relativ puţine. Ştim mai multe despre românii din Serbia, de pe Valea Timocului, de pildă. Există o explicaţie?
– Fără îndoială. Aş remarca însă că, din numărul pe care l-aţi amintit, jumătate reprezintă românii, ceilalţi fiind „moldoveni“, adică în concepţia conducerii Ucrainei ei sunt un alt popor şi vorbesc o altă limbă. Oricum, şi în nordul Bucovinei, în Ţinutul Herţei, adică în regiunea Cernăuţi, sunt raioane cu populaţie majoritar românească: în Herţa 93 la sută din locuitori sunt români, în Hliboca 56 la sută etc. De asemenea, mulţi dintre locuitorii Cernăuţiului vorbesc limba română.
– Vorbesc, aţi spus, limba română…
– Da, pentru că, din păcate, tinerii, mai ales cei care urmează diferite şcoli, sunt nevoiţi să vorbească ucraineana. Trist este că numărul şcolilor cu limbă de predare română scade de la an la an. Dacă în urmă cu 10 ani existau 90 de astfel de şcoli, acum sunt doar 69.
De la ameninţări la fapte…
– Dar în ceea ce priveşte învăţământul superior?
– Am sperat că se va înfiinţa o universitate multiculturală la Cernăuţi. Nu s-a vrut şi, în consecinţă, la Facultatea de Filologie există o singură grupă pentru studiul limbii şi literaturii române, la care se adaugă o alta pentru viitorii învăţători la Liceul Pedagogic. Nu este sprijinită nici presa de limbă română.
– Putem spune că toate acestea sunt consecinţa unei politici de stat?
– Fără îndoială, de vreme ce în ultimul timp atacurile împotriva românilor din Ucraina, dar şi împotriva României au luat o deosebită amploare. Se ştie că Ucraina nu admite dublă cetăţenie, or toţi care au făcut acest pas, români, ruşi ş.a., sunt ameninţaţi direct cu expulzarea sau cu ridicarea cetăţeniei ucrainene.
– În ce măsură simţiţi, aşa stând lucrurile, sprijinul României?
– Este, iertaţi-mi cuvântul, absolut insuficient. Există o comisie guvernamentală româno-ucraineană care nu funcţionează pentru că ucrainenii refuză.
REVISTA LUMEA SATULUI NR.13, 1-15 IULIE 2011
Autor: Stelian Ciocoiu
Sursa: Lumea Satului
Foto: www.istoria.md
