De prea multe ori avem tendința de a caracteriza relațiile bilaterale dintre Republica Moldova și România din perspectiva unei singure formațiuni politice și anume cea a partidului în prezent aflat la guvernare la București. Din păcate celelalte partide politice sunt prea puțin prezente la masa dezbaterilor publice la Chișinău. Nu este niciun secret că fiecare formațiune politică își dorește să ajungă la guvernare, dar cât de multe dintre ele realizează că o politică de stat nu se face pe „bucăți”? Își permite România, din calitatea sa de stat membru al Uniunii Europene, să nu acționeze corect în politica externă, neglijând Europa de Est, dar mai ales Republica Moldova?
Întrebările de mai sus ne-au îndemnat să aflăm direct la sursă cum își formează partidele politice strategiile pentru Republica Moldova. Iată de ce vă prezentăm mai jos un interviu realizat cu Victor Ionescu, Vicepreşedintele Tineretului Național Liberal din România și membru responsabil din partea Partidului Național Liberal pe relația cu Republica Moldova. Despre activitățile și interesul lui Victor pentru Republica Moldova aflam pentru prima dată de la Victor Ciobanu, un tânăr, student pe atunci al Facultății de Relații Internaționale, Științe Politice și Administrative a Universității de Stat din Moldova, care a participat la cursurile Academiei Liberale organizate la Chișinău și despre care scria cu entuziasm pe blogul său. Curiozitatea m-a îndemnat să caut mai multe informații despre tânărul lider politic Victor Ionescu. La scurt timp am devenit una dintre vizitatoarele frecvente ale blogului său: una tăcută pănâ săptămâna trecută, când am citit interviul acordat de președintele Partidului Național Liberal, Crin Antonescu, publicației VIP Magazin, care a stârnit curiozitatea noastră, a celor care au drept preocupare cotidiană monitorizarea evoluției relației România – Republica Moldova.
În 2010 aţi fost foarte prezent la Chişinău. Povestiţi-ne un pic despre Academia Liberală. În ce a constat programul? Câţi beneficiari a avut? Care a fost publicul ţintă: doar membri ai Partidului Liberal sau tineri şi din afara partidelor politice?
Academia Liberală a demarat ca proiect în anul 2009, în România, el fiind practic proiectul Tineretului Naţional Liberal de formare a liderilor din cele 8 regiuni de dezvoltare regională şi a tinerilor aleşi în mediul rural, în special. Beneficiind de relaţiile bune pe care le aveam şi le avem cu Tineretul Liberal din R. Moldova, li s-a părut o idee foarte bună şi au preluat, oarecum, din modelul nostru. Dar tocmai pentru a-i sprijini şi a le arăta cum se face, am şi implementat la prima sesiune de deschidere a Academiei Liberale a lor proiectul nostru, exact detalii tehnice, cum se organizează, ce se face şi cursuri, nu în ultimul rând. Cursuri pe care le-am organizat tocmai în ideea că urmau să aibă loc alegeri în R. Moldova. Am pus accent pe metodele noastre pe care le folosim în România, de exemplu campaniile door-to-door, lucruri pe care le-am învăţat, la rândul nostru, de-a lungul mai multor ani.
Proiect implementat înainte de alegerile din aprilie 2009 sau iulie 2009?
După cele din 29 iulie 2009. Şi după aceea pentru alegerile parlamentare de anul trecut, din 2010. Practic, noi am avut tot timpul persoane care au sprijin şi au ţinut training-uri. Ca şi public ţintă, au fost şi aleşi locali, lideri ai Tineretului Liberal, au fost şi persoane din conducerea partidului care au asistat şi chiar anul trecut, înainte de alegeri, în perioada de pre-campanie, în tot Chişinăul am ţinut şi cu toţi reprezentanţii PL-ului la secţiile de votare. Le-am explicat cum se face cu listele, cum se raportează, cum se sună face call-center-ul, cum se merge din uşă în uşă, cum se colectează datele, cum se realizează baza de date, cum oamenii aceia trebuie să primească un feedback apoi de la partid şi aşa mai departe. A fost un proiect care a avut loc strict în oraş. Bine, şi în suburbii, dar în mod special în oraş. Şi am reuşit, totuşi, să creăm o bază de date de 30.000 de oameni. Lucru care era făcut şi de PLDM. Restul aveau, comuniştii au, probabil.
Cine a făcut selecţia tinerilor care au beneficiat de training-uri?
Selecţia tinerilor a fost făcută de către cei din Organizaţia de Tineret a PL, probabil ghidându-se după modelul nostru, grupul nostru ţintă, a fost un chestionar, au trebuit să răspundă la nişte întrebări, erau selectaţi cei care îndeplineau anumiţi indicatori, tocmai ca să ajungă mesajul acolo unde trebuie.
Şi au participat numai tineri din Chişinău sau şi din alte oraşe ale R. Moldova?
Au fost tineri şi din raioane. S-au desfăşurat la nivel naţional modulele pe Academie. Ca număr final, aşa, au fost câteva sute. Care erau din conducerile raionale, care au devenit candidaţi la alegerile parlamentare şi la cele locale, de anul acesta.
Erau toţi membri PL?
Cred că majoritatea erau membri PL. Dar nu a fost un program închis, doar pentru PL. Asta le-am şi sugerat, că ar fi un câştig pentru ei să vină şi alţi beneficiari…Au venit şi jurnalişti, adică nu a fost ceva secret, ascuns. Am vrut să dăm dovadă de transparenţă. Noi le-am oferit şi materiale, suport de curs. Şi înainte, şi după. Training-urile astea au avut loc ca cei care veneau acolo să ducă mesajul mai departe. Un soi de formare de formatori s-a dorit a fi Academia Liberală.
Partea teoretică a cuprins numai informaţii electorale sau a fost şi un soi de instruire pentru cei care vor să facă parte din administraţia publică centrală, locală?
Singura parte teoretică a fost legată de doctrinele politice. Explicam ce înseamnă liberalism, social-democraţie, creştin-democraţie, conservatorism. În primul rând, am încercat să explicăm ce înseamnă să fii liberal. Trebuie să înţelegi lucrul ăsta. Am dorit să înveţe să gândească din perspectiva unui adevărat liberal. Una e să te numeşti Partid Liberal şi alta e să acţionezi în consecinţă. A fi partid liberal nu înseamnă ca statul să aibă monopol, nu înseamnă a nu privatiza nimic, a stopa creşterea preţurilor sau ca statul să controleze tot. Dimpotrivă, statul doar reglează nişte lucruri şi totul laşi la latitudinea pieţei. Cum se dezvoltă lucrurile, aşa evoluează. Şi am dat exemplul pieţei de telefonie mobilă din România. În Moldova sunt preţurile foarte mari. În România s-a întâmplat un lucru extraordinar. În ziua de azi, ai trei telefoane, trei reţele, cu cinci euro ai mii de minute în reţea, zeci de minute naţionale, e foarte ieftin. Dar ca să ajungi acolo, trebuie să faci, într-adevăr, nişte sacrificii. Cam ce am făcut noi până acum şi ce o să mai facem şi de-aici încolo. Trebuie reforme, din păcate, dureroase: şomeri mai mulţi, creşteri de preţuri, creşteri de taxe… Dar altfel nu merge. La 7 mai, anul acesta, PNL a adoptat o rezoluţie referitoare la R. Moldova. În primul rând, trebuie ca instituţiile statului să se reformeze şi fără asta nu există nicio şansă. Drumul european de care toate partidele s-au legat în campanie e foarte lung şi foarte dureros. Şi la noi a fost cum a fost. Că UE, necunoscând o ţară cum eram noi înainte, ne-a luat aşa, mai nepregătiţi. Dar având deja antecedent cu România, cu Moldova va fi mult mai strictă. Cum s-a păcălit o dată, cred că a doua oară nu o să o mai facă.
Revenind la training-uri. Cei de la Tineretul Liberal din Moldova mai organizează astfel de training-uri, vă mai contactează pentru continuarea programului Academiei?
Există o formare continuă. Noi, împreună cu cei de-acolo, de la Tineretul Liberal şi cu Fundaţia Friedrich Naumann, fundaţia Liberal-Europeană, care sprijină aceste training-uri, organizăm mai tot timpul astfel de seminare. Următorul va avea loc în perioada 16-18 iulie, la Chişinău şi are ca principală temă modalităţile autorităţilor locale de a sprijini iniţiativa cetăţenească. Se va realiza cu aleşii de la ultimul scrutin electoral. Vorbim doar de tineri. Vom încerca să identificăm instrumentele prin care cetăţeanul poate avea un cuvânt mai greu de spus în ceea ce priveşte administraţia locală, care să înveţe să vină în întâmpinarea lui. Vom discuta despre transparenţă, consilii cetăţeneşti, implicare cetăţeanească. La urma urmei, cetăţeanul să şi poată să controleze alesul. Pentru că tu eşti acolo să reprezinţi cetăţeanul, nu să te reprezinţi pe tine. Asta ar fi în plan apropiat. În plan îndepărtat, la începutul lunii septembrie – nu am stabilit încă data – vom organiza o şcoală politică comună între Tineretul Liberal şi Tineretul Naţional Liberal, la Chişinău, în cadrul căreia vor participa câte douăzeci-treizeci de tineri din ambele organizaţii, cu diferite seminare, training-uri, o să vină şi personalităţi. Vreau să vină şi preşedintele PNL Crin Antonescu la Chişinău…
Cum se împacă ideea că majoritatea training-urilor au o destinaţie precisă, pentru Tineretul Liberal din R. Moldova, cu poziţia vehiculată în rândul opiniei publice din România, că Partidul Democrat Liberal din România a monopolizat relaţia cu Partidul Liberal din R. Moldova pe aripa de seniori?
Noi avem mai mulţi parteneri în Moldova, de la PL la PLDM, AMN, MAE şi PNL. Din păcate, două au dispărut, AMN a fuzionat cu PLDM şi MAE cu PL. În perioada în care aceste două partide existau, erau organizate astfel de cursuri şi training-uri şi cu acestea. Cu AMN în mod special, care era şi în Parlament şi care reprezenta şi cel mai vechi partener al nostru din R. Moldova. Deşi sunt foarte multe voci şi asta e realitatea, care afirmă că PL-ul, mă rog, celebrele autocare care cărau votanţi să-l susţină pe Băsescu… Ăsta nu-i un secret, ştie toată lumea. Există, din păcate, în România, cel puţin în sfera liberală încă, aceste lucruri, dar uşor-uşor ele vor dispărea cu siguranţă şi se va rezolva şi partea asta de seniori. Relaţia de colaborare pe care o avem cu organizaţiile de tineret vrem să o transpunem şi la nivel de seniori şi uşor-uşor reuşim lucrul acesta. Am fost singurul partid care a sprijinit campania electorală de anul trecut din multe puncte de vedere. Nu ne grăbim, luăm lucrurile încet şi faptul că un tânăr conduce departamentul PNL pe relaţia cu R. Moldova e o garanţie că lucrurile se vor şi întâmpla. Aşa cum am reuşit şi la tineret, cu siguranţă vom reuşi şi aici. Pentru că ne propunem, vrem şi ne dorim. Există deschidere şi din partea cealaltă şi faptul că nu am avut o relaţie bună cu seniorii până acum este din vina noastră, nu a lor.
Cu ce alte formaţiuni politice mai colaboraţi?
În mod special colaborăm cu PL-ul, dar avem o relaţie foarte bună şi cu cei de la TLDM, tocmai pentru că la un moment dat cochetau cu ideile liberale şi cu Partidul Liberal European. Evident, avem colaborări şi cu PNL-ul de acolo, numai că aceste raporturi diferă. Depinde şi de disponibilitatea lor şi de aplecarea lor spre a colabora cu noi. Noi am pus la dispoziţie ce puteam şi în funcţie de solicitările lor am răspuns pozitiv. Lucrul cel mai important este că s-a reuşit ca Alianţa pentru Integrare Europeană să reziste.
Aşadar, şi tinerii din PLDM au beneficiat de Academia Liberală?
Au fost nişte cursuri în trecut, nu sub egida Academiei Liberale. Cei care au beneficiat cel mai mult de aceasta au fost de la AMN. După 2009. Pentru că Academia a fost lansată în aprilie 2009.
Şi cum aţi privit dispariţia AMN-ului?
Lucrul cel mai grav pe care l-am constatat în urma dispariţiei acestei formaţiuni este că foarte mulţi membri, foarte mulţi tineri nu s-au mai regăsit nicăieri, nici în PLDM, nici în alt partid. S-au pierdut. S-au pierdut oameni care aveau experienţă politică, erau valoroşi pe diverse domenii, iar acum se află într-o stare de confuzie. Poate se vor regăsi în viitorul Partid Social Liberal, pe care urmează să îl construiască.
Care sunt proiectele iniţiate, dezvoltate sau finalizate cu partenerii din R. Moldova pentru anul 2011? Se concentrează ele pe alegerile legislative anticipate sau au şi alt caracter?
Încercăm să desfăşurăm proiecte şi pe zona societăţii civile. Cu ONG-urile din Basarabia sau cu ONG-urile de aici. În cadrul Tineretului Naţional Liberal avem tineri care sunt membri la noi, care participă la şedinţe, la acţiuni şi aşa încercăm să îi familiarizăm cu ce se întâmplă aici, ca atunci când se întorc Moldova să poată aplica ce au învăţat aici. Noi nu facem o diferenţă în cadrul TNL, suntem români şi unii, şi alţii.
Acesta a fost şi mesajul domnului Crin Antonescu, în cel mai recent interviu acordat.
Exact. Crin Antonescu este din declaratiile sale un monarhist, să zicem aşa, iar atunci când era monarhie, ţara era mai mare… După părerea mea, România era mult mai bine condusă de rege. Chiar şi acum, cred că eram cu 15 ani înainte dacă după ’90 aveam monarhie. Dar a fost o conjunctură nefavorabilă, aşa cum a fost şi cea cu sârma ghimpată de pe-o parte şi alta a României, să spunem.
De ce este atât de puţin prezent PNL-ul în discursul politic, respectiv public în ceea ce priveşte R. Moldova?
Până acum un an şi ceva, nu reprezenta o prioritate în agenda politică a PNL. Îmi este foarte greu să spun de ce nu s-a întâmplat lucrul ăsta. Cel puţin, echipa care se ocupă de R. Moldova şi care dispune de instrumentele instituţionale ale formaţiunii nu e foarte veche. Colaborări au fost întotdeauna şi de-o parte, şi de alta, dar nu atât de multe încât să apară în discursul public sau să se afle printre primele trei priorităţi ale partidului, care vizau politica internă a României. Când a început guvernarea Tăriceanu, noi nu ne simţeam siguri de loc cu un guvern comunist la Chişinău.
Guvernul comunist s-a instalat în 2001.
Noi am încercat să avem relaţii normale, diplomatice chiar şi cu guvernul comunist, cel puţin pe partea de tineret. Am avut tot felul de corespondenţe cu… ce este în prezent Ministerul Tineretului şi Sportului, se numea altfel, era un departament, parcă, dar nu a existat feedback.
Dar s-a simţit o încălzire a relaţiilor cu Voronin, când acesta efectuat o vizită la Bucureşti.
Eu nu am simţit-o. Voronin oscila când spre Rusia, când spre România, când spre Uniunea Europeană. Lui îi plăcea să facă valenţa asta, să joace puţin. Avea nevoie şi de unii, şi de alţii.
Şi până la urmă a decis.
A decis, da. A pierdut.
A hotărât că nu mai are nevoie de România. Când au început să apară declaraţii cu privire la pretenţiile imperialiste ale României.
Eu cred că nici Voronin, în ziua de azi, nu crede că se mai poate face Unirea dintre România şi R. Moldova. Sunt nişte afirmaţii politice pentru a speria electoratul. Să fim sinceri. Şi în R. Moldova, şi în România, dacă întrebi oamenii câţi ar dori Unirea, sunt foarte puţini, sub 5% cred. A rămas o idee sentimentală, atât. Din păcate. Când trebuia să se facă, la începutul anilor ’90, nici pe o parte, nici pe cealaltă a Prutului nu a existat voinţă politică în acest sens.
Prin ce aţi fost prezenţi la Chişinău în 2010, la alegerile parlamentare şi la referendum?
În ceea ce priveşte referendumul, ne-am implicat mai puţin. Am oferit consultanţă, sfaturi la nevoie… Referitor la alegerile parlamentare, au fost experţi şi de la concurenţi, trebuie să îi felicit, au ajutat, au fost şi companii din România, ONG-uri. Poate nu au fost atât de vizibile pentru că nu au reprezentat subiect de interes pentru presă. Am avut un program la nivel de PNL prin care am sprijinit trei partide – PL, AMN şi PLDM, au fost tineri din România care au mers dincolo, au ajutat în campania electorală, au mers în raioane, în echipe mixte, au discutat cu oamenii… Pe lângă asta, am fost implicaţi şi la nivel de partide, cu sfaturi, cu proiecte legate de ce înseamnă call-center-ul, campania de comunicare, mesajul politic, ce presupune mobilizarea oamenilor la vot. Nu am fost focalizaţi pe un singur partid.
Este necesar ca aceste activităţi, precum suportul în campaniile electorale, să fie continuate? Prin prisma procesului electoral, a prezenţei la vot, au învăţat moldovenii ce este aceea democraţie?
Românii au învăţat ce e aia democraţie sau nu? Ştiţi, întotdeauna vina aparţine politicienilor. Lipsa masivă de la vot, absenteismul, indiferenţa, toate duc la o vină comună a politicienilor din toate partidele politice. Din R. Moldova, ca şi din România. Rolul politicienilor este de a oferi un proiect, un program, de a-i convinge pe oameni cât de importantă este participarea şi cât de important este fiecare vot. Eşecul de la referendum este exemplul cel mai clar din care trebuiau să tragă ei concluzii şi idei. Pentru că ei s-au limitat doar la a face nişte billboard-uri, la a face companii de imagine şi au crezut că aşa o să iasă oamenii valuri, să voteze la referendum. Sunt convins că dacă făceau un sondaj şi întrebau care e diferenţa între a alege un preşedinte de popor şi de Parlament, nu ştiu câţi ar fi spus ce înseamnă. Toţi vectorii care vroiau să candideze la Preşedinţie erau pe toate bannerele, afişele… Dar ei au uitat un lucru, că masele alea nu ies la vot că eşti tu un bărbat bine, că arăţi extraordinar, că eşti tânăr sau că ai un şarm. Cele două cuvinte-cheie în cadrul oricărui partid sunt ,,organizare” şi ,,mobilizare”. Ei deja se vedeau preşedinţi, au transformat-o în ceva politic.
Ar fi fost util ca cei trei lideri să fi ieşit împreună public şi să îşi fi asumat vina pentru eşecul de la referendum? La început au încercat să se învinovăţească reciproc şi apoi, oarecum, şi-au recunoscut vina, dar doar parţial.
După cum am observat şi eu, ei se află într-o campanie electorală continuă. Ei parcă ar avea alegeri în fiecare duminică, aşa se comportă. Azi îl atacă Filat pe Lupu, mâine Lupu pe Filat,, apare Plahotniuc… Diferenţa pe care am observat-o la Ghimpu, fiind şi cel mai bătrân, este că e mult mai obiectiv şi mai calm. El şi-a dat seama că Moldova nu înseamnă doar nişte partide politice şi e vorba de viitorul Moldovei, de viitorul tinerilor şi a celor mai în vârstă. Să nu uităm că Partidul Liberal, în urma negocierilor de formare a AIE, a pierdut. Practic, a rămas cu ce avea şi a mai primit ceva în plus, foarte puţin. Pe când cele două mari partide, PLDM şi PDM, au câştigat mult mai mult. Trebuie să recunoaştem că Ghimpu e un om care echilibrează. Şi reacţiile lui sunt de împăcare, tot timpul face referire la toţi trei. Un exemplu pozitiv pentru AIE îl reprezintă mobilizarea pentru turul doi al alegerilor pentru Chişinău.
De ce strategia PNL-ului legată de R. Moldova apare atât de târziu?
Şi noi ne-am pus această întrebare. Ea întotdeauna a existat în interiorul partidului sau în programele politice, însă nu a fost promovată şi nu a fost aşezată între priorităţile partidului. A existat – şi de ce să nu recunoaştem? – preferinţa, mai ales după 2009, a cetăţenilor moldoveni spre PDL şi spre Traian Băsescu şi probabil s-a considerat că e foarte greu să vii cu ceva în plus faţă de cu ce venise preşedintele României şi PDL-ul şi de aceea s-a lăsat la un nivel mai slab. Însă, per total, programul PNL pe diaspora, dacă vorbim de toţi românii din afara graniţelor, a fost unul bun. Nu am avut pentru ei un mesaj populist, nu am promis. Singurul punct negativ este că nu am avut o aşa bună organizare şi mobilizare ca ceilalţi.
În 2012 urmează alegeri generale în România. Cum intenţionaţi să atrageţi cetăţenii din R. Moldova cu drept de vot şi în România?
Avem în lucru un material realizat în parteneriat cu partidele politice de-acolo, cu organizaţiile studenţeşti de-acolo şi de-aici. Nu este doar viziunea noastră. Am întrebat oamenii ce probleme au, i-am consultat. Bineînţeles, cerinţele sunt foarte mari, dar trebuie să ţinem cont de situaţia României şi de ceea ce putem face.
Dar aţi simţit că solicitările acestea venite din partea celor cu care v-aţi consultat din R. Moldova au fost formulate special pentru partidul din care faceţi parte sau se raportează la nişte necesităţi care nu sunt acoperite pe relaţia România – R. Moldova?
Problemele identificate sunt actuale şi nu sunt acoperite. De exemplu, ca să vă prezint câteva puncte din materialul pe care îl pregătim: am descoperit că studenţii basarabeni nu sunt reprezentaţi la nivelul sistemului administrativ din universităţi, acolo unde se iau deciziile. Apoi, trebuie valorificată posibilitatea ca studenţii basarabeni să poată face practică în firmele private din România, să vadă cum funcţionează un sistem de management, cum se face un bussines. Şi de ce nu, şi studenţii din România să meargă acolo pentru a se crea anumite punţi. Un alt aspect important pe care am putea să-l implementăm ar fi ca în instituţiile publice ale României din R. Moldova să punem la dispoziţia studenţilor informaţii despre instituţiile de învăţământ din România.
Aceste măsuri sunt cuprinse în programul dvs. politic?
Sunt incluse în programul de guvernare. Important este să se implementeze.
(va continua)
Interviu realizat de Angela Grămadă şi Iulia Modiga
