Este important să luaţi în calcul şi dacă aveţi resursele umane şi financiare necesare pentru a realiza aceste măsuri.
Tot ceea ce discutăm acum se bazează pe un proiect bugetat. Oricare dintre aceste acţiuni nu necesită foarte mulţi bani. Avem instrumentele, ele doar trebuie puse în aplicare. Asta poate să o facă şi o instituţie a statului, fie că vorbim de DRRP, poate fi o Autoritate, nu doar un departament în cadrul guvernului sau putem dezvolta un parteneriat cu ONG-urile basarabene, cu cele din România. Un alt punct important este şi elaborarea metodologiei de aplicare, de înscriere la universităţile din România. Oricât de multe locuri s-ar acorda pentru basarabeni, ele nu sunt de ajuns. Mărirea locurilor cu burse pentru tinerii din R. Moldova este o măsură introdusă chiar în programul USL pe educaţie.
Dar care este obiectivul final al acestei măsuri? Tinerii vin, studiază, dar apoi nu este monitorizat rezultatul investiţiei statului român în educaţia lor.
Statul român poate beneficia de cei care sunt foarte buni şi demonstrează că au abilităţi deosebite. Ei pot fi angajaţi în anumite instituţii. Pe de altă parte, când se întorc în R. Moldova, pot să pună în valoare ce au învăţat aici. Aşa se schimbă mentalitatea. Este adevărat că statul nu beneficiază efectiv de această investiţie, dar vor beneficia alţi studenţi, tineri, cei din R. Moldova. Nu o gândim ca pe o investiţie cu profit. Uitaţi-vă ce se întâmplă în Ungaria, cu maghiarii de peste graniţe. Comparativ cu ce face Ungaria, cred că noi nu facem suficient. Ar fi normal, mai mult, dacă vorbim de cei care au cetăţenii, certificat de naştere, cei mai în vârstă, născuţi în România, e datoria noastră morală, în primul rând.
Dar dacă ei pleacă în alte state din UE, dacă România nu este decât ţară intermediară pentru ei, atunci apare o problemă. Este mai facil ca obţinând cetăţenia română să migreze spre alte state ale UE.
Din păcate, este adevărat. Dar e un lucru inevitabil, nu avem cum să îl stopăm. Din fericire, există acum libera circulaţie în UE. Are şi părţi pozitive, şi părţi negative. Ştim şi noi cum este să stai la rând la vize, să ingheţi de frig sau să fie prea cald… Pe de altă parte, dacă pleacă în afară şi ajung oameni de succes, în tot felul de poziţii, trebuie să ne mândrim.
Există interes din partea tinerilor din R. Moldova pentru a se implica în politică? Din partea celor pe care i-aţi instruit, de exemplu.
Cei pe care i-am instruit erau membri de partid deja, în marea lor majoritate.
Cum a apărut necesitatea de a adopta o Rezoluţie a Tineretului Naţional Liberal pe 7 mai 2011, referitoare la R. Moldova?
Ne pasă de R. Moldova, ne pasă de Basarabia.
Care a fost contextul?
Contextul este dat de rezultatele muncii noastre din ultimul an şi câteva luni, în care relaţiile noastre s-au dezvoltat foarte bine. La Congres am avut 15 lideri ai organizaţiilor de tineret ale partidelor liberale din Moldova. Şi nu în ultimul rând, am stabilit drept prioritate atât a TNL-ului, cât şi a PNL-ului, din nou, R. Moldova. Rezoluţia noastră are patru teme foarte clare: reformarea instituţiilor statului, promovarea tinerilor în diferite instituţii, elucidarea evenimentelor din 7 aprilie 2009 şi libertatea presei, a mass-media, fără de care nu poate exista democraţia. Să vă spun de ce este important să se afle adevărul legat de ce s-a întâmplat la începutul lunii aprilie 2009: atâta timp cât va persista o nebuloasă, o incertitudine, tinerii vor avea o problemă, încrederea lor în clasa politică va fi foarte slabă. O să spună: ,,Noi am fost omorâţi atunci, am fost bătuţi, am fost închişi şi voi n-aţi făcut nimic”. România se află la 20 de ani de la Revoluţie şi încă nu se ştie ce s-a întâmplat. Şi să nu uităm că şi presa a contribuit pozitiv la evenimentele din aprilie 2009. Dacă ea critică, este normal. Eşti la putere, trebuie să te supui criticii presei. Eşti în opoziţie, trebuie să te supui criticii presei. Din păcate, nu e atât de liberă nici în R. Moldova, nici în România. Există diferite interese. Cu siguranţă, instituţiile media s-au dezvoltat în Moldova după 7 aprilie, omul are de unde să se informeze acum.
Dar importantă este şi acoperirea la nivel naţional.
Este adevărat, dar dacă vorbim de instituţiile private de mass-media trebuie să luăm în calcul criteriul financiar. Costurile sunt destul de mari.
Revenirea TVR-ului la Chişinău ar fi binevenită?
Da, ar fi binevenită, dar acum trebuie să vedem dacă o vor cei de la Chişinău. Ştiţi foarte bine problema din timpul lui Voronin, a întrerupt transmisia TVR-ului pe teritoriu şi a luat licenţa şi a acordat-o altui canal, din ce îmi aduc aminte. Trebuie să existe deschidere şi din partea cealaltă.
Cum aţi aprecia potenţialul tinerilor care fac parte dintr-o formaţiune politică din R. Moldova? Pot ei realiza transferul de la un sistem vechi la unul nou, în care se implementează principii democratice, care va fi capabil să efectueze integrarea europeană?
Pot face asta, mai cu seamă cei care se întorc de la studii din afară, văd cum este acolo, văd cum este în România şi contribuie. Faptul că sunt foarte mulţi tineri care au acces şi lucrează acum în instituţiile din R. Moldova ajută la schimbarea mentalităţii celor care sunt acolo. Cei care sunt în vârstă, la un moment dat, o să iasă la pensie, o să renunţe, o să vină alţii să se angajeze… Procesul acesta este unul de durată. Mentalitatea este cel mai greu de schimbat la un popor şi acest lucru se întâmplă pe cale naturală.
Se poate realiza acest proces prin generaţia lui 7 aprilie?
Cu siguranţă. Însă aici nu trebuie să ne gândim la o sete de răzbunare din partea lor… Schimbarea mentalităţii trebuie să se facă prin instrumente democratice. Trebuie să ajungi să conduci prin metode democratice, mai ales că R. Moldova doreşte să facă parte din Uniunea Europeană la un moment dat. Din păcate, însă, persistă un curent de instabilitate în R. Moldova.
O sete de răzbunare sau o sete de adevăr?
Pentru marea majoritate a celor care au protestat în Piaţa Marii Adunări Naţionale, e o sete de adevăr, bineînţeles. Este normal ca aceşti oameni să afle adevărul, aşa cum am menţionat şi noi în Rezoluţie. Poate lucrul acesta a dăunat slabei prezenţe la vot, lipsei de participare la referendum. Procesul de reformare va fi unul îndelungat. În doi ani de zile nu poţi schimba sistemele care existau în instituţiile publice. Eu cred că în 80% dintre ele există încă schema comunistă.
Ce credeţi că lipseşte AIE-1, AIE-2 pentru a obţine mai mult de 60% sprijin din partea populaţiei?
Principala problemă este că sunt trei partide cu ideologii diferite: liberală, populară, social-democrată. Şi vorbesc pe trei voci. Ca bloc al Alianţei ar trebui să aibă un singur cuvânt. Copilăriile, înţepăturile între diferiţi lideri politici, pe care le vedem zilnic, aparţin sferei politicianiste şi atât. Numai că de ele au beneficiat comuniştii, venind cu acuzaţii legate de caracterul certăreţ, provocator al componentelor AIE. Pe de altă parte, trebuie ca fiecare formaţiune să îşi urmeze cursul. Sunt trei partide. Cât vor rezista, vom vedea. Ar trebui să se renunţe la campania electorală continuă.
Când va apărea strategia PNL-ului pe relaţia cu R. Moldova?
Probabil în următoarele două luni. Sau o lună. Când o să mergem mai departe cu lansarea fiecărui program, pe capitole. S-a lansat programul economic, cel pe educaţie, pe urmă pe agricultură. Cu siguranţă va fi şi programul pe diaspora şi mare parte din ideile pe care vi le-am prezentat se vor regăsi acolo. Va exista un capitol special pe R. Moldova. Pentru că facem diferenţa între ce înseamnă R. Moldova şi ce înseamnă diaspora.
Întâmpină etnicii români originari din R. Moldova, care studiază în România, probleme legate de integrare?
Nu ar trebui să se facă diferenţe. De exemplu, nu ar trebui să se stabilească, în cămine, cameră de basarabeni, cameră de albanezi, cameră de georgieni şi aşa mai departe. Când te duci în afară, la studii, poţi să stai cu un african, cu cineva din Serbia, din Polonia. Aşa ar trebui să funcţioneze şi în România, pentru a avea şanse de a te integra. Este şi vina sistemului, şi vina studenţilor. De cele mai multe ori, ei nu vor, se simt mult mai bine în grupul lor, dar nu realizează că pe termen lung au de pierdut enorm. Al doilea pas ar fi şi integrarea asociaţiilor de basarabeni în asociaţiile mai mari, universitare, naţionale. Dar o instituţie a statului nu poate face asta pentru că ar fi amestec în treburile interne ale ONG-urilor.
Interviu realizat de Angela Grămadă şi Iulia Modiga
