În pofida ultimelor acorduri și documente semnate între Chișinău și Tiraspol în privința școlilor românești din stânga Nistrului, situația acestora nu s-a îmbunătățit în ultimul an, afirmă directorii celor opt școli cu predare în limba română din regiunea transnistreană, transmite Radio Chişinău.
La Liceul „Ștefan cel Mare” din Grigoriopol își fac studiile 175 de copii, cu 36 de copii mai mulți decât în anul precedent. Eleonora Cercavschi este directoarea acestei instituții numite simbolic „școala mobilă” din regiunea transnistreană, în care elevii împreună cu profesorii, sunt nevoiți să parcurgă zilnic câte 30-50 de kilometri cu autobuzul, să treacă de așa-zisa vamă transnistreană pentru a învăța în propria limbă – cea română.
Autoritățile nu au returnat nici până acum clădirea școlii din Grigoriopol, așa încât elevii de la această instituție sunt nevoiți să meargă să învețe în școala din localitatea Doroțcaia și să își desfășoare orele în schimbul doi.
„Ne bucurăm că a apărut interesul față de școala românească, dar ne întristează că nu se găsesc soluții ca acești copii să își facă studiile în localitatea lor. Acești copii nu merită să aibă o copilărie atât de dură. Viața noastră, a maturilor, am petrecut-o în presiune și înjosire. Zilnic suntem înjosiți atunci când trecem prin acele granițe, pentru că cineva a vrut să își mai facă o țară. Noi nu cunoaștem toate acele subtilități, discuțiile care se duc între conducătorii noștri și separatiștii de la Tiraspol, dar deocamdată sunt prea puține bucurii”, spune Eleonora Cercavschi, sirectoarea Liceului din Grigoriopol.
La Liceul ”Alexandru cel Bun” din Tighina își fac studiile anul acesta 441 de elevi. Maria Roibu, directoarea instituției a vorbit pentru Radio Chișinău cât de grea este lupta pentru limba română pe care o duc profesorii, elevii împreună cu părinții etnicilor români în regiunea transnistreană de aproape trei decenii.
„La fel cum stânca stă și este permanent bătută de vânt și tot ce este greu, așa și noi, așa și pe noi, de aproape trei decenii ne-a călit viața. Suntem gata de a face față tuturor greutăților pentru că ne dăm bine seama pentru cine ne ducem noi la lucru. Acolo vin copiii care parcurg zilnic câte 27 de km pentru a învăța în limba lor maternă. Doresc să învețe într-o școală care are viitor”, spune Maria Roibu.
La Liceul ”Mihai Eminescu” din Dubăsari anul acesta studiază 385 de copii, cu peste 40 de elevi mai mulți față de anul 2016. Directoarea instituției, Aurelia Ursu, a declarat pentru Radio Chișinău ce înseamnă să fii român în stânga Nistrului.
„Nu avem o clădire adecvată unei instituții de învățământ. Copiii se confruntă cu probleme atunci când trebuie să se deplaseze, să treacă așa-numita vamă transnistreană, la fel ca și profesorii. Avem probleme la transportarea materialelor didactice. Avem și alte probleme care ne împiedică să ne simțim acasă”, atrage atenţia Aurelia Ursu.
Fost director al Gimnaziului din Corjova, profesorul de matematică Constantin Sucitu consideră că cele opt școli cu predare în limba română din stânga Nistrului nu vor mai putea rezista foarte mult presiunilor constante din partea autorităților separatiste de la Tiraspol.
„Este foarte greu de lucrat în aceste condiții. Suntem persecutați în fiecare an. La manifestările dedicate Primului Sunet, vine miliția transnistreană, nu ne lasă să arborăm drapelul, să folosim mijloacele tehnice pentru a intona imnul. Când sunt chemat la ei pentru a semna că nu voi face aceste lucruri, le spun pentru voi 1 septembrie este o sărbătoare, pentru noi este însă o mare dramă. Toți copiii sunt din această regiune, cetățeni ai R. Moldova, de ce vă bateți joc de ei. Strigătul nostru nu ajunge însă la urechile lor”, subliniază Constantin Sucitu.
