650 euro este salariul pentru care cetățenii R. Moldova ar rămâne în țară să muncească. Asta în timp ce acum doi ani salariul cerut de aceștia era cu 140 euro mai mic. Acesta este de fapt și pragul sărăciei în Republica Moldova. Or, în condițiile în care câștigul salarial mediu constituie 355 euro, majoritatea populației angajată din Republica Moldova este la limita subzistenței, susține în cadrul emisiunii „15 minute de realism economic”, jurnalistul, Victor Ursu.
Un indicator că populația e la limita sărăciei este că aproape jumătate din venituri cetățenii Republicii Moldova le cheltuie pe mâncare – 43%, 18% pentru întreținerea locuinței și aproape 11% pentru îmbrăcăminte.
Limita subzistenței acestora este confirmată și de sursa venitorilor. Aproape 44% din venituri provin din salarii, iar o sursă importantă rămân remitențele a căror pondere e de aproape 15%. Acest lucru arată că dacă cetăţenii nu ar fi beneficiat de venituri de peste hotare, rata sărăciei absolute la nivel naţional ar fi fost de 30.2%, faţă de cea înregistrată de 12.7%. Totodată, la sate s-ar fi constatat un nivel al sărăciei de 40%, comparativ cu rata existentă de 18.8%, iar la oraşe nivelul sărăciei ar fi fost de 17.2%, comparativ cu nivelul actual de 4.6%. Astfel, bunăstarea cetățenilor din Republica Moldova este dependentă în mare măsură de transferurile emigranților de peste hotare.
Datele Biroului Național de Statistică relevă că cetăţenii din mediul urban dispun de venituri de 1.5 ori mai mari decît locuitorii din sate. Veniturile populaţiei din mediul urban sunt în medie de 1,4 ori mai mari comparativ cu veniturile populaţiei din mediul rural. Totodată, populaţia din mediul urban dispune de venituri preponderent din salarii (54%) şi prestaţii sociale (19%), iar pentru populaţia din mediul rural veniturile salariale constituie doar 28.3%, ceea ce vorbeşte despre lipsa locurilor de muncă în localităţile rurale şi despre salariile mici plătite. Celelalte venituri sunt formate din prestaţii sociale (21%), transferuri de peste hotare (23%) şi activităţi individuale agricole (17.8%).
Reducerea sărăciei constituie una dintre priorităţile-cheie ale Guvernului Republicii Moldova. Strategia Naţională de Dezvoltare „Moldova 2020” îşi propune, pînă în anul 2020 să scoată din sărăcie cel puţin 149 mii cetăţeni sau peste 20% din cei aflaţi în sărăcie extremă. Progresul în reducerea sărăciei este generat de implementarea consecventă, eficientă şi coordonată a politicilor economice şi sociale, capabile să genereze locuri de muncă suficiente şi să asigure un grad înalt de incluziune socială a tuturor membrilor societăţii, un accent deosebit fiind pus pe dezvoltarea programelor de susţinere socială a populaţiei şi de ocupare a forţei de muncă, precum şi pe măsurile în domeniul dezvoltării sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii şi modernizării agriculturii.
Sărăcia continuă să afecteze categoriile tradiţional vulnerabile ale populaţiei: familiile care depind de activităţile agricole, persoanele în etate, persoanele fără studii şi aptitudini profesionale, gospodăriile numeroase şi cele formate din mai mulţi copii. Totuşi, cea mai vulnerabilă categorie a populaţiei s-a dovedit a fi familiile cu 3 și mai mulți copii, înregistrînd o rată a sărăciei de 34.6%. Nivelul sărăciei la categoria respectivă depăşeşte de 3 ori media pe ţară, iar în comparație cu anul precedent situația nu s-a îmbunătățit. Sistemul de protecţie socială nu este destul de eficient în protejarea copiilor de sărăcie.
Victor Ursu a concluzionat că Republica Moldova rămâne cea mai săracă țară din Europa. Iar în cazul în care autoritățile nu vor lua măsurile de rigoare pentru impulsionarea creșterii economice bazată pe producție și nu pe consum stimulat, cea mai mare parte a populație va continua să fie la limita subzistenței, iar acest lucru va stimula și mai mult migrația.