Astăzi, 19 februarie 2020, se împlinesc 144 de ani de la naşterea sculptorului Constantin Brâncuşi. Cu această ocazie la Bucureşti şi Târgu Jiu vor avea loc câteva evenimente speciale.
Astfel, la Muzeul Naţional de Artă al României din Bucureşti, între orele 14.00 şi 16.00 vor avea loc tururi ghidate în sala Brâncuşi. Ea găzduieşte lucrări ale artistului, mai puţin „Cuminţenia Pământului”, care a fost retrasă în urmă cu doi ani, după ce Ministerul Culturii, în subordinea căruia se află MNAR, nu a mai plătit asigurarea sculpturii. La 17:30, în sala Sufrageria Regală va avea loc o ceremonie de decorare a unor personalităţi culturale, la care vor participa ministrul propus al Culturii, Bogdan Gheorghiu, şi Sergiu Nistor, consilier prezidential, şeful departamentului Cultură, Culte, Centenar.
De la ora 18.30 va avea loc Turul Ghidat pentru oficialităţi, iar, la ora 19.00 vor fi susţinute alocuţiuni de către premierul Ludovic Orban, Michele Ramis, ambasadorul Franţei în România, şi Bogdan Gheorghiu.
De la ora 19.00 va avea loc un spectacol de proiecţii holografice şi mapping, în curtea Palatului Regal.
La Târgu-Jiu, de la ora 10.30, va avea loc deschiderea Muzeului Naţional Constantin Brâncuşi. De asemenea, va fi vernisată o expoziţie cu zece fotografii donate de Centrul Pompidou din Paris Muzeului Naţional de Artă al României şi cu alte 33 de imagini document de la ridicarea „Coloanei fără sfârşit”.
Sculptorul s-a născut pe 19 februarie 1876, la Hobiţa, judeţul Gorj, şi a absolvit, în 1902, Şcoala Naţională de Arte Frumoase din Bucureşti.
În 1903, a primit prima comandă a unui monument public, bustul generalului medic Carol Davila, care a fost instalat la Spitalul Militar din Bucureşti. Acesta este, de altfel, singurul monument public al lui Brâncuşi din Bucureşti.
La scurt timp, în 1906, îşi expune lucrările pentru prima oară la Société Nationale des Beaux-Arts şi la Salon d’Automne din Paris.
În 1907 este prezentată prima versiune a „Sărutului”, care a stat la baza celebrei lucrări „Poarta Sărutului”, din ansamblul de la Târgu-Jiu, din care fac parte şi „Coloana fără sfârşit” şi „Masa Tăcerii”. „Rugăciunea” şi „Domnişoara Pogany” se mai numără printre lucrările celebre ale sculptorului român.
Brâncuşi s-a stabilit la Paris, unde s-a stins din viaţă în martie 1957 – a fost înmormântat în cimitirul Montparnasse -, lăsând moştenire statului român atelierul său şi un număr important de lucrări. Statul român, condus de partidul comunist, a refuzat însă să accepte moştenirea lui Brâncuşi. Astfel, atelierul său a revenit statului francez, iar Muzeul Naţional de Artă Modernă din Paris păstrează lucrările lăsate moştenire statului român prin testament.
„Nu-mi place să vorbesc despre mine sau despre arta mea. Operele mele vorbesc singure și nu au nevoie de nici o explicație”, spunea Constantin Brâncuși într-o convorbire cu istoricul de artă Ionel Jianu.
Din cartea Așa grăit-a Brâncuși scrisă de Sorana Georgescu Gorjan am extras câteva gânduri ale artistului despre artă, simplitate, frumos. Brâncuși vorbea numai limbile română și franceză, prin urmare toate textele în engleză din carte sunt traduceri.
Despre copilărie.
„Când nu mai suntem copii, am murit de mult”, a scris Brâncuși alături de un desen ce reprezintă un copil, imagine publicată în 1925 de revista Integral.
În copilărie mi-am făcut o rezervă de fericire pentru toată viața și așa am putut rezista.
Despre artă.
Când lucrez, se pare că un Absolut se exprimă prin mine, eu ca persoană nu mai contez, individul nu are importanță. Aceasta este relația artistului cu lumea.
Trebuie să faci artă așa cum respiri, trebuie s-o faci fără dificultate, fără angoasă.
Arta nu este o întâmplare.
Arta nu este o minciună, arta este adevărul absolut.
Arta este o oglindă în care fiecare vede ceea ce gândește.
Arta nu e o evadare din realitate, ci o intrare în realitatea adevărată, în singura realitate valabilă.
Despre artă și bucurie.
În artă ceea ce contează este bucuria. Nu e nevoie să înțelegi. Ești fericit că vezi? Ajunge.
Nu căutați formule obscure sau mistere. Eu vă dau bucurie curată.
Arta ar trebui să fie numai bucurie.
Despre formă.
Între timp, zilele, anii trec… eu caut forma negăsită, care fuge mereu…
A cuprinde toate formele într-una singură și a o face să trăiască.
Despre frumos.
Frumosul este echitatea absolută.
Când ești în sfera frumosului, n-ai nevoie de explicații.
Nu ajunge ca o sculptură să fie făcută – trebuie să-ți placă s-o atingi și să-ți fie ușor să trăiești în preajma ei.
O sculptură bine făcută trebuie să aibă darul de a-l vindeca pe cel care o privește.
Despre simplitate.
Simplitatea nu este un țel în artă, dar ajungi fără voie la ea, pe măsură ce te apropii de sensul real al lucurilor.
Despre arta și sculpturile lui.
Sculpturile mele nu trebuie să fie respectate, ci iubite. Trebuie să-ți vină să te joci cu ele.
…Eu, cu noul meu, vin din ceva foarte vechi.
Despre lucruri esențiale.
Nu mai sunt al lumii acesteia, sunt departe de mine însumi, desprins de propriul trup. Mă aflu printre lucrurile esențiale.
Despre suferințe.
Cred că suferințele întăresc pe om și sunt mai necesare decât orice plăceri pentru formarea unui caracter.
Despre el, Brâncuși, cu ironie și umor.
Oamenii cei mai distinși au prostiile lor: locale, accidentale sau permanente. Și ca să vezi asta, n-ai decât să te uiți la mine, Brâncuși.