Românii celebrează astăzi Dragobetele, sărbătoarea iubirii, care marchează simbolic şi începutul primăverii. Ca şi Sfântul Valentin, din tradiţia occidentală, sărbătorit cu zece zile înainte, Dragobetele este legat de renaşterea naturii, iar în lumea satului fetele şi băieţii se întâlnesc şi se sărută, pentru ca dragostea lor să ţină tot anul.
În tradiția populară sărbătorii i se mai spune și „cap de primăvară”, pentru că marchează începutul unui nou anotimp, când natura renaște, ursul iese din bârlog, păsările își caută perechea și își fac cuiburi, iar omul trebuie să participe la bucuria naturii. În unele legende populare, Dragobetele este numit și Năvalnicul, un flăcău chipeș și iubăreț, care le făcea pe tinerele fete să își piardă mințile. Este considerat un zeu al dragostei și al iubirii, precum Cupidon în mitologia romană sau Eros în cea greacă.
Unii etnologi spun că sărbătoarea își are rădăcinile în tradiții dacice, alții în obiceiuri slave. În lumea satului românesc, Dragobete era sărbătorit în preajma zilelor babei Dochia şi a echinocțiului de primăvară. Băieții și fetele se întâlneau și petreceau, îşi promiteau să rămână împreună până la primăvara următoare sau se puneau la cale viitoarele căsătorii. Ca și altă dată, de Dragobete este și ziua celor care se numesc Draga, Drăguța, Dragoș sau Drăgan.