Mai mulți oficiali de la Chișinău, printre care președintele Parlamentului, Zinaida Greceanîi, dar și unii miniștri din Guvernul Chicu, au participat ieri, 23 februarie, la „primirea solemnă” organizată de Ambasada Federației Ruse la Chișinău cu ocazia zilei armatei sovietice de ocupație, scrie deschide.md.
Pe pagina Ambasadei Federației Ruse au fost publicate mai multe fotografii de la eveniment. Din acestea se poate observa că misiunea diplomatică i-a avut în calitate de invitați pe Ministrul Justiției, Fadei Nagacevschi, ministrul Apărării, Victor Gaiciuc, dar și multe alte persoane din structurile statului, toate afiliate Partidului Socialiștilor. La eveniment și-au făcut apariția și șefi ai administrației separatiste de la Tiraspol, precum Victor Ignatiev și Oleg Beleakov.
Unul dintre participanți este Igor Gorgan – șeful Marelui Stat Major al Ministerului Apărării. Tot acolo au fost văzuți șeful adjunct al Serviciului de Informații și Securitate, Artur Gumeniuc, șeful adjunct al Serviciului Protecție și Pază de Stat, Petru Corduneanu, și șeful Inspectoratului General de Carabinieri, Ștefan Pavlov.
De asemenea, la eveniment au mai luat parte secretarul general al Guvernului, Liliana Iaconi, și secretarul general al Parlamentului, Adrian Albu.
Bașcanul UTA Găgăuzia, Irina Vlah, secretarul CEC, Maxim Lebedinschi, precum și deputatul PSRM, Andrian Lebedinschi, au fost, la fel, nelipsiți de la ambasada Rusiei.
Amintim că și Igor Dodon continuă să idolatrizeze ocupanții. Mai exact, acesta a declarat ieri că „sărbătorește” ziua de 23 februarie, zi în care, așa cum spune el, sunt cinstiți „militarii care au purtat uniforma Armatei Sovietice”.
Sursa menționată se întreabă despre care „țară” și care „popor” vorbește Dodon, atunci când spune „aflați în slujba țării” și „de a servi poporului”?; Armata Sovietică fiind numele părții principale a Forțelor Armate Sovietice a Uniunii Sovietice între anii 1946 și 1992.
De menționat este că militarii gărzii sovietice/ruse în războiul din Transnistria din 1992, la fel, mai purtau „uniforma Armatei Sovietice”. Aceștia făceau parte din Armata a 14-a de gardă sovietică, creată ca unitate a Armatei Sovietice în circa 1956 din Corpul al 10-lea pușcași de Gardă „Budapesta”, anterior parte a Districtului Militar Odesa, având cartierul general la Chișinău. Implicarea acestora a dus la apariția așa-zisei „Republici Moldovenești Nistrene” (RMN), relația căreia cu R. Moldova rămâne a fi tensionată, iar armata de ocupație încă este prezentă în regiune.
Dodon mai subliniază că „este o mândrie pentru el, ca președinte al R. Moldova, să se adreseze tuturor bărbaților, mai cu seamă, celor care au purtat însemnele militare sovietice și să mulțumească veteranilor pentru că au răspuns chemării Patriei”. Acesta mai adaugă că „este de datoria noastră să propagăm valorile pentru care ei au slujit și au luptat”.
Este de precizat că sub „însemnele militare sovietice” au murit mii de oameni, iar „valorile pentru care au slujit sovieticii” au adus foamete, deportări, destabilizare ș.a. Astfel că Dodon aduce un elogiu anume acestor „valori” și le propagă.
Astăzi, Dodon aduce recunoștință armatei, care, în 1940, a ocupat teritorii românești. Doar o mică parte a populației Basarabiei și Bucovinei a întâmpinat anexarea sovietică cu sentiment pozitiv. Cam 200 000 de cetățeni au decis să se refugieze în grabă în România. În zilele de după 28 iunie 1940, în localitățile mai importante și în unele din gările unde se adunau refugiații pentru evacuare au avut loc incidente antiromânești și prosovietice. În timpul acestor întâmplări, grupuri de tineri fanatizați au atacat, despuiat, bătut sau omorât preoți, intelectuali, soldați români separați de unitate, persoane civile în curs de evacuare. Felul în care aceste grupuri au acționat, inclusiv coordonarea lor cu armata sovietică de ocupație a lăsat să se întrevadă clar eșecul administrației românești de a ține sub control activitățile comuniste și prosovietice în perioada imediat precedentă ocupației.
În acest fel, Dodon aduce recunoștință armatei care a deportat intelectuali, militari, polițiști, foști politicieni, oameni cu atitudini antisovietice dovedite sau închipuite. Cele mai importante deportări au fost cuprinse în trei valuri mari: 29.839 persoane au fost deportate pe 13 iunie 1941, 35.796 persoane au fost deportate pe 6 iulie 1949 și 2.617 persoane au fost deportate pe 1 aprilie 1951.
Mai mult, Dodon elogiază armata care a arestat în timpul nopții familii întregi, cu tot cu copii, deportații fiind transportați în condiții inumane, în vagoane de marfă închise, în Siberia sau în Kazahstan. În timpul transportării, care dura până la șase săptămâni, deportații nu puteau beneficia de asistență medicală, călătoreau în condiții igienice îngrozitoare și aveau puțină apă sau hrană.
Același președinte Dodon aduce recunoștință armatei care a creat o situație dezastruoasă de la finalul Războiului II Mondial, o situație în urma căreia în Basarabia și Bucovina de Nord au pierit aproximativ 298.000 de locuitori.
Dodon aduce recunoștință armatei care a mobilizat mii de locuitori ai Basarabiei și Bucovinei de nord în lagărele de muncă. Muncitorii au fost trimiși în zone îndepărtate ale Uniunii Sovietice. Doar în 1940 au fost trimiși la muncă forțată 56.365 de persoane. După ocuparea Basarabiei și Bucovinei de nord de cățre URSS, bărbații din regiune au fost mobilizați în cadrul armatei sovietice. Dintre aceștia, 220.000 au murit între august 1944 și mai 1945 în luptele Armatei Roșii din Lituania, Prusia Răsăriteană, Polonia și Cehoslovacia.
Astăzi, politica lui Dodon răspunde unei nostalgii pentru Uniunea Sovietică, marcând astfel de zile ca 23 februarie, lucru care face parte din politica lui de deznaționalizare.