Dacă la începutul anilor ’90 militam pentru limbă, identitate, alfabet latin, românism – astăzi e în trend să militezi pentru moldovenism. Chișinăul și celelalte orășele din Republica Moldova au fost împânzite de panouri roșii pe care scrie ostentativ ,,Mândriți-vă că sunteți moldoveni!”. Și, din păcate, lucrurile nu se opresc aici. Fostul candidat la primăria capitalei, Igor Dodon, a lansat campania ,,Iubesc Moldova!”, promovând un „naționalism” distorsionat, o identitate alternativă, un moldovenism mai periculos decât cel promovat de Stalin acum mai bine de jumătate de secol. O astfel de campanie socială riscă să zdruncine din ce în ce mai tare (in)stabilitatea societății din R. Moldova în contextul în care populația este împărțită, practic, în două categorii – susținătorii identității româneşti și susținătorii identității moldovenești.
Această situație nu este decât o altă dovadă că, în loc să evoluăm spre stabilitate, spre mai bine, noi, de fapt, rămânem în aceeași mocirlă, mutându-ne doar dintr-un loc în altul. Mă întreb pentru ce am ieșit în ’90 în Piața Marii Adunări Naționale cerând limbă, identitate, alfabet latin dacă 20 de ani mai târziu renegăm limba și identitatea pentru care am ieșit în stradă? Nu vi se pare paradoxal totuși? Mă întreb pe unde s-a produs vreo greșeală? A cui vină este? Și de ce nu ne mai pasă? Am luptat pentru niște idealuri, iar câțiva ani mai târziu nu ne mai pasă cum se numește limba pe care o vorbim, care ne este identitatea, cum ne numim –români sau moldoveni, popor distinct de cel de pe actualul teritoriu al României.
Consider că nu este absolut deloc întâmplătoare această intensă campanie de promovare a moldovenismului. Nici panourile publicitare marca moldoveni.md nu au fost plasate întâmplător în orașele noastre. Nici multe alte acțiuni pe care le întreprinde clasa politică din Republica Moldova, indiferent de culoarea politică. Am ajuns să nu mai cred în niciunul din ei pentru că Marian Lupu vorbește limba română cu accent bucureștean, dar se declară moldovean, Vlad Filat este pragmaticul care nu face parte din nicio tabără, Voronin a rămas același comunist devotat cauzei nobile de a promova ideologia sovietică, Igor Dodon se folosește de Ștefan cel Mare, de identitatea regională moldovenească pentru a justifica și pentru a răspândi virusul moldovenismului într-o societate și așa mult prea încrezătoare și cu o mentalitate sovietizată. Cu așa clasă politică, mai punând în calcul și sărăcia excesivă, educația precară, corupția la scară largă… e aproape firesc să nu ne pese ce identitate abordăm, cum se numește limba noastră maternă și dacă rușii din țară de consideră țărani.
Promovarea moldovenismului este un pericol pe care nu-l conștientizăm cu adevărat. Ne revoltăm din când în când, mai protestăm pe Facebook sau pe Twitter, comentăm articole pe Unimedia, dar nu facem aproape nimic. Dacă vom ignora adevăratul pericol în ceea ce privește moldovenismul, peste 10 ani limba română va ajunge să fie doar o amintire. Vom vorbi aceeași limbă împestrițată cu rusisme și moldovenisme inventate, istoria românilor va fi înlocuită cu istoria moldovenilor etc.
Mă deranjează atunci când mi se bagă pe gât moldovenismul pe care l-a născocit Stalin doar pentru a ne face să ne îndoim de legăturile de sânge cu românii de dincolo de Prut. Și mai mult mă deranjează că noi nu conștientizăm gravitatea acestui curent în societatea noastră. La final mă mai întreb dacă Basarabia este în continuarea românească sau doar pământul a rămas românesc, iar oamenii sunt moldoveni?!
Autor: Lilia Cazacu pentru Info Prut
Foto: Romanism.ro
