În contextul marcării a 102 ani de la Unirea Basarabiei cu Patria–mamă România, la 27 martie, Victor Ghilaș, fost profesor de geografie de la Chișinău, și-a amintit despre atitudinea „eliberatorilor” sovietici, despre bolile și molimele pe care le-au suportat basarabenii în acea perioadă.
Copilăria profesorului a fost marcată de suferințele care au încercat neamul nostru – părinții lui au fost condamnați politic de regimul sovietic bolșevic, casa și averea le-a fost confiscată de către Puterea Sovietică. Tatăl său a fost trimis într-o închisoare din Rusia, de unde nu s-a mai întors.
„Prin sate în 1944, după război, se începuse tifosul, pe care l-au adus soldații eliberatori. Foarte mulți din sat au murit, se auzea clopotul de dimineață – iaca o murit cutare, sau cutare. Țin minte că mama a găsit modalitatea să dezinfecteze plăpumile și pernele pline de paraziții aduși de soldații care au stat mai multe zile în casa noastră – a făcut focul în cuptor și le-a băgat și la fierbințeală. Da soldații ruși, cât au stat, și-au bătut joc de oameni, o duceau tot într-un chef. Cei care stăteau la noi, că aveam o casă mai mare, nouă, acoperită cu tablă, cărau vinul din beci cu căldarea, până l-au terminat.
Noi, cei mai mici, cu fratele, stăteam pe cuptor. Da unul din soldați cu cana la noi, să ne dea vin. Mama nu le dădea voie, dar el s-a suit pe cuptor, după noi și tot ne dădea cu de-a sila să bem. Sora noastră mai mare și alte fete de prin sat nici nu stăteau în case, ci mai mult prin poduri, să nu-și bată joc de ele. Așa cum au făcut-o cu o fată de la noi din sat, care era bolnavă, săraca…
Ne-am îmbolnăvit și noi, eu, sora și fratele, de tifos. Și sora mea îmi spune – tare aș bea un gât de vin. Dar de unde, că butoaiele din beci au fost golite de „eliberatori”! Dar mai rămăsese o cadă mare în sarai. M-am dus, ca să-i fac o plăcere surorii, m-am urcat pe capac, am găsit un băț de stuf și am tras de acolo, apoi turnam în cana. I-am dat surorii și știți că i s-a făcut mai bine…”, a povestit Victor Ghilaș pentru Radio Chișinău.
Potrivit sursei, soldații nemți, spre deosebire de cei sovietici, au avut altă atitudine față de locuitorii satului său de baștină.
„Nemții au venit, au dormit, s-au sculat dimineața, au cerut ceva de mâncare, au mâncat și lăcrămând s-au dus. Plângând, unul din ei a spus – noi ne ducem, dar o să revenim. Iată ar trebui să arătăm mai des care a fost atitudinea soldaților „eliberatori” !
Victor Ghilaș este autorul unui volum de poezii, pe care a intitulat-o sugestiv „Povara de-a rămâne om”. Poeziile sale ne aduc aminte de valorile general-umane precum bunătatea, dragostea de neam, de limba și istoria poporului. Ne-a declamat cu bunăvoință, câteva versuri :
Din adâncurile stâncii
Dorul, vremea își adună
Izvorașul din Stodolna,
Cu-a lui apă cristalină.
Murmurând, curgând la vale,
Cântă doinele străbune,
Amintindu-ne trecutul,
Care-a fost pe vremuri bune.
Apa lui, vărsată-n Nistru
E primită cu mult drag,
Că-i din plaiul mioritic,
Al strămoșului meleag.
Când țăranii vin la vale,
De la câmpuri, obosiți
Tu-i servești cu apă rece
Ca să fie mulțumiți.
Îngrijiți cu toți izvorul,
Ce ne-a botezat de mici
Transmiteți-le ștafeta
La nepoți, de la bunici!