Prima Revoluţie Twitter se referă la protestele din 7-8 aprilie 2009 desfăşurate în capitala Republicii Moldova. Trebuie să recunosc că atunci nu aveam cont pe Twitter, însă despre evenimentele de la Chişinău eram la curent prin intermediul site-urilor de ştiri şi Messenger. În semn de solidaritate cu manifestanţii din Chişinău, am fost la protestele organizate în faţa Teatrului Naţional din Bucureşti, iar zeloşii făcători de titluri şi reporteri tv cu suflarea tăiată vorbeau despre prima „Revoluţie Twitter” din istorie. În ciuda a ceea ce se spune despre această reţea de socializare, Twitter nu este creatorul revoluţiilor politice, ci un mijloc media de propagare a unei idei „de 140 de caractere”. Astăzi Twitter a devenit deja un instrument esenţial pentru a înţelege schimbările care cuprind Orientul Mijlociu şi Africa de Nord.
„Mă gândesc la el ca la un discurs gigant despre ce se întâmplă în lume”, spunea Riyaad Minty, directorul pentru social media la Al Jazeera. Parafrazându-l consider că şi mesajul unionist propagat de coaliţiile civice, forumişti, bloggeri etc., care pledează pentru unirea Rep. Moldova cu România sau pentru românism în general, trebuie să se încadreze în fluxul de ştiri la nivel mondial. Trebuie să fim conştienţi că avem la îndemână o veritabilă unealtă care poate transforma modul în care lumea exterioră vede regiunea. De regulă Facebook şi You Tube sunt părţi esenţiale ale ciberspaţiului, şi totuşi sunt insuficiente deoarece ele propagă cele mai multe mesaje doar în limba locală. De exemplu, organizarea flash-mobului desfăşurat pe 6 aprilie 2009 a avut loc prin Messenger, Facebook, SMS-uri, Twitter etc. în limba română, dar Twitter este locul unde activiştii pot să-şi trimită mesajele în lume, cel mai des în engleză. Trebuie să folosim acest avantaj, mai ales că reţelele de tipul Al Jazeera şi BBC au dezvoltat verificări riguroase pentru informaţiile care le parvin din sursele online. În orice caz, de la cinci ani de la fondarea reţeaua Twitter a reuşit să adune numeroşi activişti şi observatori pe teren, jurnalişti în birou sau pe teren şi analişti din spatele birourilor – iar aici putem vorbi deja de lobby.
Cine nu crede ar putea să se convingă singur şi să-şi facă un cont pe această reţea de socializare, deoarece recent MI-A ŞOPTIT O PĂSĂREA CĂ…”BASARABIA E ROMÂNIA!”
Foto: Foreign Policy
