La Chișinău a fost instalat un bust în bronz în memoria deținutului politic Valeriu Gafencu, supranumit de Nicolae Steinhardt „Sfântul închisorilor”. Bustul se află pe Aleea personalităților de la Biserica „Sfinții Apostoli Petru si Pavel”, se arată pe pagina de Facebook „Monumentele Basarabiei Furate”.
Valeriu Gafencu s-a născut în 1921, în localitatea Sângerei, în România Mare. Tătăl, său, Vasile Gafencu, a fost deputat în Sfatul Țării, iar la 27 martie 1918 a votat Unirea Basarabiei cu România. În 1940, Valeriu și alți membri ai familiei sale s-au refugiat peste Prut pentru a scăpa de ocupația sovietică.
A făcut parte din mișcarea legionară.
A fost închis în timpul regimului Antonescu şi apoi în comunism. Faima de „sfânt al închisorilor“ şi-a dobândit-o însă în anii comunismului. A fost deţinut la Aiud, Piteşti şi Târgu Ocna. A îndurat inclusiv sistemul de reeducare de la Piteşti.
„Dumnezeu revărsase asupra lui harul frumuseţii. Fizic părea un arhanghel, moral nu i se putea reproşa ceva, iar spiritual era transfigurat tot timpul, într-o stare extatică aproape permanentă, nu puteai să-ţi dai seama dacă ceea ce spune vede în duh sau dacă Duhul vorbeşte prin el. Viaţa lui era zbor spre înălţimi, pe care cu greu îl puteai urmări. Valeriu iradia, la nivelul percepţiilor senzoriale, o căldură interioară greu de înţeles şi de exprimat. Valeriu Gafencu ardea ca o făclie de la care fiecare lua putere trupească şi sufletească. Valeriu Gafencu se dăruia, nu dăruia”, scria Virgil Maxim, fost deţinut cu Valeriu Gafencu la Aiud, se arată într-un articol din Adevărul.
Îi uimea pe ceilalți deținuți prin modul în care îndura suferinţele din închisoare, prin detașare și credință. „Rog pe Bunul Dumnezeu să-mi dea putinţa în viaţă de a face binele pe care sufletul meu doreşte să-l facă în lume. E cea mai mare hotărâre şi dorinţă a vieţii mele. Cred că acesta e şi sensul trăirii omului: să iubeşti toată creatura lui Dumnezeu şi să faci bine”, spunea Gafencu. Gafencu era cunoscut și pentru sacrificiul de sine. Se spune că, deşi era bolnav, dădea din porţile sale de hrană infime celor care aveau copii şi soţie acasă, pentru a-i ajuta să supravieţuiască. Un deţinut, Leonida Stratan, i-a oferit o doză de streptomicină strecurată de familie în pachet. Potrivit unor mărturii, Valeriu Gafencu a oferit-o altui deţinut, un pastor protestant evreu, şi i-a salvat viaţa.
Valeriu Gafencu s-a stins la numai 32 de ani, de TBC, după o lungă suferinţă. „Avea o figură ascetică, de mucenic bizantin, cu o faţă luminoasă şi surâzătoare. Părea coborât dintr-o pictură medievală pentru a împrăştia în jur tihna“, povestea fostul deţinut Traian Popescu.
Valeriu Gafencu a fost propus pentru canonizare.