Această notă analitică, efectuată de către Valeriu Prohniţchi, Expert-Grup, răspunde unei solicitări venite din partea Asociației Obștești Promo-Lex, care reprezintă la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului (CEDO) un grup de cetățeni ce au depus o plângere împotriva violărilor drepturilor omului în regiunea transnistreană (cauza Catan şi alţii contra Moldovei şi Federaţiei Ruse), scrie pe pagina sa electronică publicaţia „Economist. Magazin Economic.” Reclamanţii au fost invitaţi să răspundă la un şir de întrebări importante pentru soluţionarea justă a cauzei, inclusiv la întrebări vizând suportul economic de care beneficiază regiunea (evidențiate mai jos în forma unor subtitluri). Analiza sugerează că Rusia, acordând un suport economic vital Transnistriei, are o responsabilitate morală majoră pentru încălcarea drepturilor omului în regiune.
În perioada 2004-2011 care au fost principalele surse de venit ale Transnistriei? În ce măsură Transnistria depinde de suportul în formă de investiții, ajutor bilateral, comerț și / sau energie acordat de a) Moldova și b) Rusia?
Economia regiunii depinde vital de comerțul extern, în 2004-2010 volumul schimburilor comerciale externe depășind de două ori produsul regional brut (PRB). De partea exporturilor de mărfuri, 35% din încasările regiunii în 2010 proveneau din livrările către Moldova, în special pentru electricitate. Înregistrându-se în modul corespunzător la Chișinău, companiile transnistrene pot exporta și în UE, dar procedura de înregistrare este văzută de oficialii transnistreni ca „blocadă economică”.
Rusiei îi revin 18% din exporturile Transnistriei, însă la importurile de mărfuri, Rusia este principalul partener al regiunii, cu 43,7% din total, în special fiind vorba de importuri de gaz natural și combustibil. Moldova este abia pe locul 5 (depășită de Ucraina, Germania și Belarus), cu numai 2% din total importurilor transnistrene.
Livrarea „gratis” a resurselor energetice este una din principalele forme de sprijin a regiunii de către Rusia. Conform calculelor noastre bazate pe balanța de plăți a regiunii, la sfârșitul trimestrului unu 2011 datoria regiunii pentru gazul natural ajunse la 2,917 miliarde USD (de 3 ori mai mare decât PRB). Regiunea achită mai puțin de 5% din consum, în special prin intermediul serviciilor de tranzit a gazului, Rusia neîntreprinzând nici o măsură credibilă pentru recuperarea datoriei.
Remitențele emigraților reprezintă o altă importantă sursă de venituri pentru regiune, volumul acestora fiind de 17% din PRB sau circa 25% din veniturile gospodăriilor casnice pentru 2010. Marea majoritate a acestor venituri provin din Rusia, unde, conform unor surse, își găsesc ocupații circa 50% din transnistrenii emigrați. Totodată, este important de remarcat că Rusia reprezintă principala țară de destinație și pentru emigranții din dreapta Nistrului, iar ponderea pieței ruse în exporturile moldovenești este mai mare decât în cazul exporturilor din regiunea transnistreană.
Continuare aici.
