La 28 iunie 1940, România s-a retras din Basarabia fără sa tragă cel puţin un glonte- această afirmaţie am auzit-o mulţi dintre noi, ba chiar şi am repetat-o uneori cu mânie, alteori cu regret şi tristeţe. Nu fiecare din cei care au auzit această afirmaţie cunoştea şi circumstanţele care au determinat acea realitate, scrie Iuliana Gorea Costin, diplomat și om politic din R. Moldova.
„Nu fiecare a văzut atunci sau mai târziu o fotografie, care avea să-i mângâie rana sângerândă, o fotografie ce reprezenta românii din dreapta Prutului, îngenunchiaţi în rugă, pe Calea Victoriei din Bucureşti, la auzul ştirii că România a fost nevoită să cedeze Basarabia. Pe fondul dominant al rănii provocate de „abandon”, a fost foarte uşor să ne lăsăm rătăciţi prin hăţişurile ideologiei sovietice. Spunea cineva că pentru a înţelege fenomenul e nevoie de un studiu aparte al psihologiei umane. Altfel cum am putea explica de ce unii interpretează mult mai pregnant şi dureros comportamentul jandarmului român, decât tragedia deznaţionalizării, a valurilor de deportări şi a foametei organizate, prin care a trecut aproape fiecare familie de români basarabeni?”, se întreabă aceasta.
Iuliana Gorea Costin mai spune că la şcoala se spunea că la 28 iunie 1940 am fost eliberaţi de sub jugul burghezo–moşieresc român, iar pentru a evita confuzia eliberării românilor din Basarabia de sub jugul român, trebuia să fim convinşi că suntem doar moldoveni şi limba pe care o vorbim este moldovenească.
„În cazul nostru, al Basarabiei, dreapta judecată ne-am făcut-o singuri, prin declanşarea procesului de rezistenţă, care a culminat cu Renaşterea Naţională şi a înglobat evenimente majore, de cotitură, în istoria noastră recentă: Marea Adunare Naţională din 27 august 1989, în baza căreia a fost adoptată la 31 august Legea cu privire la limba de stat/română şi grafia latină, Podul de Flori din 6 mai 1990, Declaraţia de Suveranitate din 23 iunie 1990, Declaraţia de Independenţă din 27 august 1991, concepută drept un prim pas spre reunirea cu ţara-mamă, România. Din 1990 încoace mii de tineri români basarabeni au beneficiat de studii gratuite, locuri în cămine şi burse oferite de Statul român, mii de cărţi donate de instituţii publice şi din colecţii particulare ale românilor din dreapta Prutului alcătuiesc fondul de carte al bibliotecilor publice şi al instituţiilor de învăţământ din stânga Prutului”, mai scrie omul politic.
Tot ea precizează că au devenit fireşti vizitele la nivel înalt între şefii de stat şi de guvern, încheierea protocoalelor de colaborare între ministere şi de înfrăţire între autorităţile publice locale.
„Odată cu ratificarea şi intrarea în vigoare a Convenţiei Europene cu privire la Cetăţenia Multiplă, semnată la Strasbourg atât de România cât şi de Republica Moldova, redobândirea cetăţeniei române a devenit legală şi a deschis alte oportunităţi pentru românii basarabeni. Oamenii de cultură au fost printre primii care au trecut Prutul, colaborarea şi schimburile între uniunile de creaţie au cunoscut o dezvoltare continuă şi prevede inclusiv calitatea de membru al uniunilor de creaţie din România: Uniunea Scriitorilor, Uniunea Ziariştilor Profesionişti, Uniunea Compozitorilor, Uniunea Muzicienilor şi interpreţilor, Uniunea Artiştilor Plastici şi a celui mai important for ştiinţific – Academia Română. Angajaţi, originari din Republica Moldova, atestăm în administraţia centrală, Guvernul României, Ministere şi Agenţii, şi, în calitate de membri aleşi ai celor două camere ale Parlamentului României, Senatul şi Camera Deputaţilor”, mai spune.
În toţi aceşti ani, România a susţinut constant, pe toate canalele diplomatice demersurile românilor basarabeni, dezideratul cetăţenilor Republicii Moldova de a implementa sistemul de valori european, bazat pe respectarea drepturilor omului, a statului de drept, a democraţiei pluraliste, a angajamentelor din cadrul Acordului de Asociere şi al Acordului de liber schimb cu Uniunea Europeana, liberalizarea regimului de vize cu UE pentru cetăţenii Republicii Moldova, modernizarea şi profesionalizarea administraţiei publice în acord cu standardele europene, impulsionarea schimburilor economice, multiplicarea oportunităţilor pentru studenţi, profesori, oameni de cultură şi ştiinţă.
„Cât a costat acest sprijin, nu ni s-a contabilizat niciodată. Ar fi de reţinut totuşi, că doar în ultimii 10 ani de Parteneriat Strategic, marcat la 27 aprilie curent, pe lângă cele enumerate deja, constatăm că doar în ultimii ani, Romania a finanţat proiecte de sute de milioane de euro drept ajutor nerambursabil pentru bunăstarea cetăţenilor şi dezvoltarea Republicii Moldova, a renovat grădiniţe, a donat microbuze şcolare, a renovat Muzeului de Artă, Sala cu Orgă, Institutul Mamei şi Copilului din Chişinău, a reconstruit Teatrul „Bogdan Petriceicu Haşdeu” din Cahul”, menționează aceasta.
Un alt şir de obiective au fost sau urmează a fi construite, reconstruite sau renovate în baza protocoalelor de înfrăţire la nivelul autorităţilor publice locale, între care restabilirea scărilor de granit din Parcul „Valea Morilor” din Chişinău, proiect în valoare de circa 920 mii euro, finanţat de Consiliul local al Sectorului 1, al municipiului Bucureşti, reconstrucţia, cu sprijinul primăriei municipiului Iaşi a clădirii Academiei de Muzică, Teatru şi Arte Plastice din Chişinău, în care în 1918 a fost votată Unirea Basarabiei cu Români, proiect estimat la 2 milioane de lei.
Continuarea o găsești AICI.